doar o poveste

când eram copil de o șchioapă și mă jucam cu ceilalți de o seamă cu mine așa se face că un bătrân un boșorog cu acte în regulă se băga și el între noi și nici una nici două se apuca să ne povestească despre tot felul de chestii noi -draci de copii- îl ascultam cu gurile căscate ne uitam înfricoșați unii spre alții deajuns să ni se facă pielea găină mai ales atunci când luna se ascundea sângerândă pe după nori mă copii -zicea moșul- cu un aer sobru de piatră dacă vreți să călătoriți printre stele ori dacă vreți să citiți gândurile amicilor voștri trebuie/ credeți-mă -așa zicea- să construiți mașinăria infernală cu ea veți putea obține orice veți putea construi dar mai ales veți afla tot ce veți dori să aflați e foarte simplu -spunea- este suficient să găsiți o oglindă gigantică cu un diametru cam de atât/ și brăzda cu mâinile cerul apoi un magnet zdravăn pe care neapărat să-l fixați într-un punct încât să vă smulgă și unghiile când zicea asta întindea brațele în sus privea un punct fix și cu degetele tremurânde într-un fel în care ai fi crezut că are o criză fixa luna cu marginile se concentra rostea cuvinte magice apoi se așeza în genunchi și străfulgerându-ne cu privirea o lua de la capăt astea să faceți rost -dracilor- căutați la fier vechi vorbiți cu mecanicii de locomotivă vedeți că drezinele au tot ce vă trebuie după care/ tăcere noi ne uitam unii la alții vrăjiți moșul cu ochii luminând ca tăciunii ne mângâia frunțile apoi pleca în noapte căutând prin buzunare bricheta