cu ochii larg deschiși

când cineva îți bate în țevi la cinci dimineața, ai rupt cuiul.

poți să fii tu regele asfaltului, poți să fii bulibașa din ferentari, rockefeller,

alain delon, oricine,

când ești cu nevasta patronului în cadă, când o freci pe cur

cu buretele, atunci, prietene, atunci. să fii sigur, la ușă

ar putea fi mascații, baba yaga

și scuză-mă, cred că am spus bine, ai pus-o

așa că, nu te mira pe cine ai deranjat.

mai bine, uită-te pe vizor să vezi cine îți fute creierii

atât de devreme.

te trezești cu o durere teribilă?

verifică robinetele, butelia, ușa de la intrare

centrul de greutate, ca o lovitură puternică sub centură,

dormitorul tău răvășit, femeia perversă din vis, somnul tău, niciodată

destul, niciodată întreg

prin țevile alea, tovarășe! auzi totul, simți totul. ca și cum, prin ele ar curge sângele

tău. pe cineva deranjează

cineva urlă

cineva îți ucide, strop cu strop, ca o chestie chinezească, nopțile tale defecte

de fapt ce ai tu de împărțit

spune tu, de când te-a fătat mă-ta, câte flori ai oferit vreunei femei

câtă muncă patriotică ai prestat, încercând să te transformi în cel nou, indestructibil

pe de altă parte, docil ca un câine

prin țevile alea, ți se scurge viața, amice, fără să știi. nu o vezi, nu ai cum

dar o simți, ca pe maică-ta când îți dădea țâță, ca pe femeia cu care împărțeai același cearceaf

și, nu în cele din urmă, ca pe-o curvă

dacă acum câțiva ani te săruta pe gură, iar tu o violai fără milă

acum te sărută pe frunte, te mângâie, la vrăjeală, apoi, adoarme pe pieptul tău

ca o felină, privindu-te cum visezi

pe de altă parte, pe bune. ce poți să faci?

poți tu să o dai la o parte, poți tu să renunți. da, ori nu!?

după care, te întrebi, dacă mai e cazul, ce morții ei s-ar mai putea întâmpla

ce crimă oribilă în londra, ce divorț senzațional în america

când își va da cutărică demisia?

cineva

face zgomot, altcineva se bate cu pumnul în piept

în definitiv, dă-i în mă-sa

îți pui căștile pe urechi, șapca de firmă

și atât

you just do it