Poezie
piano concerto no1. op.11
3 min lectură·
Mediu
până unde se întinde albastrul?
până la linia transparentă pe care o văd
ca pe dâra trasă cu creta pe asfalt
dar ce este dincolo
oricât m-aș ridica eu pe vârfuri
oricât aș pune mâna streașină la ochi
nu pot vedea mai departe
albatrosul ce a zburat pe lângă mine în picaj
niciodată nu îmi va spune
mi se pare de-a dreptul ciudat
trecusem deja de geamandură
priveam în larg
vedeam un vapor în miniatură
atât de aproape
înotam ca nebunu'
aș fi vrut
să îl am pentru mine
/în gând/
întindeam mâna
și
cu toate acestea nu îl puteam atinge
precum o fata morgana
născută din ape
atât de simplu e să plutești
întind mâinile și mă las pradă umbrei
dintr-o dată
o altă ușă în fața alteia
în fața alteia
și tot așa
până la a nu știu a câta
și toate se deschid
câte una
nu am decât să privesc
halucinant în același timp
ce oribil
cum o mie de umbre
zburdă haihui în toate direcțiile
mai întâi cineva îmi dă bună ziua
fără să am timpul probabil
atunci
se ridică cortina
ca un evantai japonez
/cum mamă
eu de ce nu pot merge
de ce mă ții în brațe ca pe-o cochilie
măcar de-aș avea aripi să zbor
și
de ce
ghiozdanul și cărțile
stau răvășite pe asfalt/
atât de albastru este adâncul
uite casa aceea
este a peștilor
delfinii dorm mai în larg
probabil
să nu fie treziți prea devreme
aici parcă aș fi într-o pădure de scoici
algele verzi
ca o pătură străvezie
și melci de toate culorile
cântând laolaltă
pești zburători se întrec în turnir
meduze dansează sincron
pisicile de mare
stau de pază pe flancuri
guvizii aplaudă
în timp ce
un crab diplomat îmi face semne să tac
july tu ești?
lasă scrisorile
dă-le pace
dă-mi mâinile tale electrice
să ți le strâng
vino să ne ascundem pe după stânci
vezi
acolo ar putea fi casa delfinilor
în partea cealaltă
a scoicilor vrăjitoare
hai să vedem ce vor spune
mai bine
uite
patul ăsta de alge
să ne așezăm să bârfim
și să râdem
este posibil ca după a șaptea deschidere
să simt golul
ca un fulg
ca un nod în gât
ca o uvertură
nimic plauzibil doar nisipul uscat
de pe față
mai mult ca sigur am adormit
știu. când e ora prânzului
nu.
și cu toate acestea
acum
este seară
o seară abruptă cu stele
001.308
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anghel Geicu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 405
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 98
- Actualizat
Cum sa citezi
Anghel Geicu. “piano concerto no1. op.11.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anghel-geicu/poezie/14054717/piano-concerto-no1-op-11Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.