angela spinei

iarna dansează ca vrabiile în jurul unui grăunte mă ascund printre ele mlaștina-lume absoarbe părerile de rău interdicțiile mă aruncă un pas nici înainte nici nicăieri doar

eu dacă dormi cum să intru eu în visele tale să mă întind alături să îmi cuibăresc gura între palme să citesc porcării să râd toată toată toată de la cap la picioare și pe vârfuri

răspunsuri: în castel doi își cască gurile a sărut își trec limbile peste speranțe ca și cum ar mai fi timp pentru altceva ca și cum fiica mea s-ar încălța în pantofii ei roz ar învăța

i-a prins mâna într-un clește/știi tu cum ții păsările scoase din laț/ești rece eu sunt întotdeauna cald/ atunci frunzele se împrăștie în ochi/curg/paharele de cognac încălzite la lumânare

ceilalți cresc în mine ca o mlaștină absorb bărbați decupez fâșii îi las să lucească numai acolo pe margine tai un fragment de mână ca pe o umbră un zâmbet doare la atingere se

îmi dau jos zâmbetul aciuat în gropița din obrazul stâng sau drept nu mai știu peste tot jumătăți de măsură nimic autentic râde filosoful muzica lui Wagner îi cutremură pereții stomacului

pe mal femei cu fuste adunate între genunchi spală rufe pletele în două roșu și alb naive se aruncă până la brâu înapoi înainte înapoi nu te

în toate căutările acceptarea ia locul ideilor/ atunci când renunțarea nu mai este posibilă stau pe marginea patului și las luminile să se stingă așa cum speranța închide cu o mișcare

punte mă fac între a. is online și you are not longer signed into life/ responsabilitatea de a respira o las pe umerii tăi din gura ta parcă are ritm mai frumos poate de portocale rostogolite

Lucius se comportă de parcă ar fi posibil ca mâinile să îi curgă pe inimă pline de căldura lui septembrie târziu Lucius mai știe că lumea poate fi înțeleasă doar dacă ții ochii strâns

îmi voi lua cu mine pâinea sarea și Banchetul lui Platon să mai fie în această lume doar oameni roți cu capacitatea de a visa trecerile mici și înguste sunt diluate de

ai de toate/tot ce își poate dori o femeie e al tău/un copil/două cărți/trei vieți/patru tipuri de înghețată/ să împarți cu altele mai puțin norocoase pot lăsa să curgă prin mine kilometri

e mai ușor să înveți un om să facă dragoste decât să iubească actul iubirii este unul în care păsări străine se așează pe vârf de inimă de parcă ai urca pe străzi lăuntrice prin oameni

peste două ape se întinde un pom de crăciun oamenii sar de la un mal la altul ce ai mă întreabă nimic spun e doar seara de dinainte de margine mă nasc greu ca o corabie la asfințit voi

I noapte Într-o noapte un elefant cu sufletul alb m-a chemat la plimbare prin grădina lumii. Am acceptat cu inima strânsă. Dar nu a durat mult că m-am împiedicat de un fir de viață și mi-a spus

de câteva zile un picior îmi sâcâie tăcerile mă trezește diminețile își arată glezna ca gura unei femei desfrânate și îmi înghite ideile apoi de fiecare dată când reușesc să adorm

trei îngeri își lasă aripile pe spatele femeii se încovoaie unde era nitroglicerina oare în care colț al tăcerii spui am ieșit afară e un ger cumplit îmi îngheață ferestrele la

mă las în genunchi sarea din răni nu se topește formează cristale ochii tăi lucesc și mai frumos împrăstie în lume speranțe mă întind pe spate restructurez vise se lasă greu pe umerii

palma mea metrou în care linia vieții și linia inimii nu se vor întâlni la comandă/la rugăminte *** iedera înfășoară ochii felii de tăcere se desprind din cer și plouă/când eram pui eram

plete despletite și ochi furtună ploaia se isterizează fulg în ochii trecătorilor observ din taxi freziile își lasă oboseala acasă se îndreaptă spre piață astăzi sunt atâtea femei