cinci din cincizeci sau doi din douăzeci

în toate căutările acceptarea ia locul ideilor/ atunci când renunțarea nu mai este posibilă stau pe marginea patului și las luminile să se stingă așa cum speranța închide cu o mișcare profesionistă ochii muribundului/ te las să te apropii/ cade umbra de pe ventricule și aorte și tot ce mai e acolo în gaura mâncătoare de pasiuni așa cum o furnică își lasă bârna în ochii altora/ nu mai rezistă efortului/o să fie atâta lumină dacă în mod clișeistic îmi vei acoperi tălpile pentru ca să nu mă poată găsi tolba cu săgeți aducătoare de slăbiciuni/voi răsări ca un zâmbet pe fața copiilor/îmi voi încărca sacul cu renunțări așa cum făcea un erou roman trecând peste un oarecare râu o oarecare femeie moartea e \"atât de proastă de (ne) dă prin gropi\"