ASAmanda Spulber
Verificat@amanda-spulber
București
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat✓ Verificat
Cronologie
doar dacă doriți, desigur, și:
cuibărită în poala lunii argintie, --->corect: lunii argintii
Aici:
sunt gânduri al căror zbor spre stele,
îmi produc alinare cu fâlfâit de aripi,
Cine îmi produce alinare? Zborul. Corect: al căror zbor spre stele îmi produce alinare. Fără virgulă între „stele" și „îmi produce".
cuibărită în poala lunii argintie, --->corect: lunii argintii
Aici:
sunt gânduri al căror zbor spre stele,
îmi produc alinare cu fâlfâit de aripi,
Cine îmi produce alinare? Zborul. Corect: al căror zbor spre stele îmi produce alinare. Fără virgulă între „stele" și „îmi produce".
Pe textul:
„ecoul mirabil din mentalul nocturn" de FLOARE PETROV
0 suflu
ContextSă vezi ce întâmplare. Am întrebat ieri criticul virtual și să vezi ce mi-a zis. E un text frumos, scris de cineva care înțelege cum funcționează poezia, dar se menține în limite tradiționale, fără să inoveze, încă își caută vocea. Fix la tine m-am gândit. :) Mi-am amintit de câte ori mi-ai zis că nu mă modernizez și nu inovez. Și mi-am amintit cum mi-ai spus cândva să privesc dincolo de mine, iar ceea ce scriu să mă surprindă. Iată că a trecut un an de atunci și încă nu s-a întâmplat. În fine, poate am divagat un pic. Îți mulțumesc. M-a surprins și m-a bucurat mult semnul tău.
Pe textul:
„Cântec târziu " de Amanda Spulber
0 suflu
Contextești drăguță și generoasă, ca de obicei. :) Mulțumesc pentru lectură și pentru comentariul sensibil.
Pe textul:
„Cum ninge la mijloc de vară " de Amanda Spulber
0 suflu
ContextAi dreptate. Mulțumesc pentru atenționare. Eu așa am simțit: că urmează să se întâmple ceva. Într-adevăr însă la sonet vorbim despre volta, nu despre punct culminant sau conflict. Deși uneori eu așa simt: ca un punct culminant.
Pe textul:
„Mielul" de Ștefan Petrea
De îmbunătățit0 suflu
ContextDeci ea bea licoarea umbrelor, înțeleg prin asta că aduce o purificare eului poetic, așa s-ar explica liniștea de la început. Acum mă aștept să urmeze un conflict sau un punct culminant. La conflict cred că te-ai gândit fiindcă începi cu „dar". Ce urmează după „dar" nu mai e foarte limpede. Ce semnificație au mâinile subțiri? Renunță ea la a mai purifica eul poetic? Și salvarea vine din credință?
Desigur, nu știm niciodată exact ce a vrut să spună autorul, dar contează și ce ajunge la cititor. Mie a doua parte mi se pare neclară.
Cred că această neclaritate apare din dorința de a fi original. Părerea mea e că e foarte greu spre imposibil. Toate s-au spus și se vor mai spune. Ce aduce fiecare nou e un pic din sine. Și odată ce te vei elibera de presiunea de a fi perfect și original vei vedea cu câtă dezinvoltură vei scrie. Și scrisul va fi el însuși o recompensă.
Desigur, nu știm niciodată exact ce a vrut să spună autorul, dar contează și ce ajunge la cititor. Mie a doua parte mi se pare neclară.
Cred că această neclaritate apare din dorința de a fi original. Părerea mea e că e foarte greu spre imposibil. Toate s-au spus și se vor mai spune. Ce aduce fiecare nou e un pic din sine. Și odată ce te vei elibera de presiunea de a fi perfect și original vei vedea cu câtă dezinvoltură vei scrie. Și scrisul va fi el însuși o recompensă.
Pe textul:
„Mielul" de Ștefan Petrea
De îmbunătățit0 suflu
ContextÎn primul rând apreciez faptul că vii cu noi imagini, cel puțin eu nu le-am mai întâlnit la tine. Apoi apreciez faptul că exersezi cezura. Mie mi-a ieșit o singură dată fără să am habar că scriu cu cezură. Dacă aș încerca în mod voluntar, nu știu dacă aș reuși.
Cred însă că exersezi în continuare imitând sonete de Vasile Voiculescu. Nu e nimic rău în asta, prin imitație se învață. Dar ar fi bine să le analizezi mai mult. Au și logică dincolo de formă. Și la tine există o logică în prima parte. Chiar mi se pare că sonetul începe foarte frumos. Văd cum te cerni din ieri spre mâine în strat de amintiri. Are logică.
Apoi ajungi aici
Tu bei adânc din mine a umbrelor licoarea
Tenebrei dintre vise, în nimb de Dumnezeu
Înțeleg așa: tu bei din mine licoarea umbrelor tenebrei. Nu e redundant?
Cred însă că exersezi în continuare imitând sonete de Vasile Voiculescu. Nu e nimic rău în asta, prin imitație se învață. Dar ar fi bine să le analizezi mai mult. Au și logică dincolo de formă. Și la tine există o logică în prima parte. Chiar mi se pare că sonetul începe foarte frumos. Văd cum te cerni din ieri spre mâine în strat de amintiri. Are logică.
Apoi ajungi aici
Tu bei adânc din mine a umbrelor licoarea
Tenebrei dintre vise, în nimb de Dumnezeu
Înțeleg așa: tu bei din mine licoarea umbrelor tenebrei. Nu e redundant?
Pe textul:
„Mielul" de Ștefan Petrea
De îmbunătățit0 suflu
ContextȘi de actualitate. O poezie cuminte, cu economie de metafore și cu metafore cuminți și ele, aproape de banalitatea aceea cotidiană, confortabilă, liniștitoare până la urmă. Asta până la surpriză. Până la punctul de rupere. De ce nu ai scris la limita subzistenței? Ca să mă faci să revin. :) Și aș vrea să tac acum, dar mai scriu. Adjectivul devenit substantiv aduce maximul de tensiune discursului poetic. Dragostea... Da, dragostea poate orice atâta vreme cât mai mâncăm sare și... ceapă împreună. Poate inclusiv să rezolve problema existențială. Oare? Cred că da, atâta vreme cât reușim să o păstrăm.
Pe textul:
„meniul zilei " de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextAș spune că este neghina, deși m-ar tenta și albăstreaua. Merg pe... floarea sau, mai precis, pe sămânța de neghină.
Pe textul:
„Ghicitoare 777" de Miclăuș Silvestru
0 suflu
ContextIdeea este interesantă. Îmi amintește un pic de o idee din Sfârșitul eternității de Asimov. Nu e aceeași, doar asemănătoare. Cred însă că ar fi nevoie să fie păstrat perfectul simplu, fără să fie amestecat cu prezentul. Perfectul simplu e preferat de prozatori fiindcă dă acea senzație de acțiune abia întâmplată și (concomitent) în desfășurare. Deci dacă se începe cu perfectul simplu, e bine să fie păstrat ca să se mențină senzația.
Pe textul:
„Un timp" de ovidiu cristian dinica
0 suflu
ContextSă vedem cine va fi ispitit de Ottilia. :)
Răspunsul cred că e dorul, fiindcă rimează cu fiorul.
Răspunsul cred că e dorul, fiindcă rimează cu fiorul.
Pe textul:
„Ce e?" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextmă-sa. Să contribuim la propagarea ortografiei înjurăturilor! :) Dincolo de (semi)glumă, partea forte a textului mi se pare că este reinterpretarea mitului meșterului Manole. Apropo, pe vremea când încercam să îl deslușesc, am aflat că legenda există și la bulgari.
Pe textul:
„aproape monologul lui manole" de Leonard Ancuta
0 suflu
ContextLeg povești cu dor și șnur
Și astfel elimini dezacordul, iar versul intră în ritm. E doar o propunere, pot fi și alte variante, dar dezacordul trebuie eliminat fiindcă nu folosește la nimic.
Ca răspuns îmi vine în minte ecoul, dar nu sunt sigură.
Și astfel elimini dezacordul, iar versul intră în ritm. E doar o propunere, pot fi și alte variante, dar dezacordul trebuie eliminat fiindcă nu folosește la nimic.
Ca răspuns îmi vine în minte ecoul, dar nu sunt sigură.
Pe textul:
„Ghici ce e?" de Erika Eugenia Keller
0 suflu
Contextîmi place seria cu cârciuma de băut. În special, îmi place faptul că întâmplările au o tentă fantastică. Aici văd că mergi și spre oralitate și limbaj popular, însă ai câteva scăpări.
a lu, alu ---> a lu'
nentu--->nen-tu la fel ca la sor-ta, frac-tu
mîndră-mea se suci și se învîrtii ---> un singur i
om care a fost la răboi
măsa ---> mă-sa, desigur
a lu, alu ---> a lu'
nentu--->nen-tu la fel ca la sor-ta, frac-tu
mîndră-mea se suci și se învîrtii ---> un singur i
om care a fost la răboi
măsa ---> mă-sa, desigur
Pe textul:
„aproape monologul lui manole" de Leonard Ancuta
0 suflu
ContextTotuși, mă încurcă zarea. :) să fie cel maritim? Chemarea cred că e no... hai!
Typo: „cu-a dorului șnur-" Dacă e licență, nu cred că se justifică fiindcă ritmul oricum nu e păstrat în versul al doilea.
Typo: „cu-a dorului șnur-" Dacă e licență, nu cred că se justifică fiindcă ritmul oricum nu e păstrat în versul al doilea.
Pe textul:
„Ghici ce e?" de Erika Eugenia Keller
0 suflu
ContextMi-a venit în minte cum pisicile/câinii ajung să împrumute din personalitatea stăpânilor. Nu e glumă. Pensia nu avea cum să fie altfel decât ironică și spirituală într-un text cu un umor inconfundabil, dublat de reflecție ușor amară.
Typo în ultimul vers:
„plătiți, sau ca de obicei, pe caiet?"
Typo în ultimul vers:
„plătiți, sau ca de obicei, pe caiet?"
Pe textul:
„pensia" de Liviu Nanu
0 suflu
ContextAr fi interesant dacă poemele colective ar fi puse într-o colecție?
Pe textul:
„Tablou cu șef de gară" de Bogdan Geana
Recomandat0 suflu
ContextSau după douăsprezece noaptea. Timp potrivit pentru discuții despre clovni și fobii. Mulțumiri că ne-ați ascultat! :)
Totuși, nu îmi dau seama care este legătura.
Totuși, nu îmi dau seama care este legătura.
Pe textul:
„Ghicitoare 774" de Miclăuș Silvestru
0 suflu
ContextPoezie vizuală si aș fi zis cu tentă suprarealistă. Din păcate, e cât se poate de realistă și actuală. E alienare în decor postapocaliptic fără să fi existat, de fapt, vreo dezvăluire.
Pe textul:
„fragilitate" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
ContextCred că Bogdan se referă la un grup restrâns pe discord. Din câte știu, pentru asta e nevoie de cont și de invitație. Depinde de preferința fiecăruia. Dacă ar fi grup pe WhatsApp (mai comod, poate), s-ar expune numărul de telefon.
Pe textul:
„Invitație chat LÉdT și Liberté, Égalité, de Toaté, Reluaré numai sâmbăta și duminica aceasta, de trei ori pe zi" de Bogdan Geana
0 suflu
ContextCând întreb IA despre o poezie, îi spun așa: "Să zicem că ești un critic literar experimentat și foarte sever, dar corect, ce crezi despre..." și să vezi ce critică primesc :)) uneori exagerată, alteori chiar la obiect. Nu știu poate are dreptate roboțelul pe care l-ai întrebat. Am spus cum am perceput. Nu sunt critic experimentat și nici sever, dar încerc să fiu corectă.
Pe textul:
„poemul cu un singur cititor" de Leonard Ancuta
0 suflu
Context