aproape monologul lui manole

veniră dracii să crape cerul în două, că o parte e a lu' ăla, ailaltă a lu' ălălalt care se ține bățos și nu se dă jos, ce mai, fu un întreg balmoșag care avu de toate, adică avu sare și nimic din celelalte, că se pierdură pe drum, pe dreptate, jumate sare, jumate nimic, dar, de, sarea e a mai bună. că în iubirile nesărate, gust dacă nu e, nimic nu e, că așa sunt mai toate iubirile, n-au sare dar au bani să cumpere himalaia cu tot cu sarea ei care expiră. păi de ce-ți spun eu ție asta? păi ca să bagi la cap, că nen-tu fu prost cînd crezu că e dulce cafeaua amară, că iubirea se bea ca odinioară, în tihnă, în doi, dar și aritmetica e schimbată și 1 plus 1 dă și 5, uneori, de-ți vine să te iei sigur de subsuori să te duci să te arunci pe o masă de operație să vinzi un rinichi dacă n-ai capre și oi, și ce faci cu banii aia? cumperi niște sare de pus pe rană, că atîta rămîne după ce inima ta a fost sărutată de o fată care apoi a plecat, de, avea ea altă origine de împănușat. da nu te mai sfii, pune și mata în pahar, oi fi eu supărat dar chiar de-s tras la față n-am fost zaharnița lu bună-ta din care luai pe ascuns, pune acilea-n pahar și hai noroc, toată lumea să trăiască numai noi să nu murim, cum spusăi, moaca de mîndră-mea se suci și se învîrti pe călcîie că eu mi-o luai în rimă și aufidezen din terenul iubirii, abia acum mă sprijin în ațele firii că sunt atît de firav că și un păianjen mă adoarme cu drag. ești cam palid la față, mă vere, dar ce-i cu tine, parcă înghiți numai sec, bea un pahar de roșu de voinic, să te mai aprinză la față un pic, oi avea eu 50, haha, clar că nu oi, dar așa arată un om care a fost la război - bade, dar mata ai fost la război? că e cam demult, tare demult! apoi află, fuse badea la război, un război e și viața, un război e și nevasta, un război e și răbdarea, un război sunt toate, și coapte și necoapte. un război e credința și alt război e necredința, un război e iubirea și pierderea ei e războiul pierdut. d-aia e bine dacă pleci la război să lupți pînă căștigi. că uite, eu am pierdut, am pierdut-o pe ana, și nu era un război cu săbii, era un război cu mine. dar mai ia, mai pune vin, nu te-nfricoșa, ana e acolo, acum și pururea! - păi bade, legenda asta cu ana o știu de pe la școală, e pe vremuri, sunt mulți, foarte mulți ani! da, măi băiete, las că torn eu în pahare că prea te luă a paloare, ia și bea că și cișmeaua se umple de undeva, nu te speria, dacă există umbra lu mircea la cozia, aicea în crîșma asta e umbra mea și acum bei cu ea, necăjit fiind și tu pe inima ta că sacrifici iubirea pentru o cauză, mai bună sau rea, cum e în capul tău, în mintea ta. dar te învăț eu, manole, că e păcat să sacrifici oameni ca să construiești ziduri care despart, fără să înțelegi că sunt ziduri care împart, cum vorbeau unii printr-o cărămidă lipsă. - apoi bade, matale ești mort deja? și eu beau cu mortul la masă? cum îți spusăi, tinere, viața cere sacrificii și nu știu dacă se merită, stai, stai, nu pleca, a fost doar ea, doar ea... apoi să nu-i spui de mamă și șoareci cînd pleacă așa fără să plătească și la mijlocul discuției? noi, oltenii, bem cu grijile. moldovenii cu toporul și sapa. ardelenii zic fută-l mă-sa. nici nu contează, undeva în toți e ceva viu, e viu și în vii și în morți. iubire să fie, măi să fie, nici nu apucai să-i spun că nu sunt manole ăla, sunt doar zidarul din cimitir.