Alina Manole
Verificat@alina-manole
„If you do not tell the truth about yourself you cannot tell it about other people. (Virginia Woolf)”
Debut în volum de versuri: "Deasupra nopții", Editura "Cronica", Iași, 1998. Apariție în "Dicționarul scriitorilor ieșeni contemporani", ediția a doua, 2002.A publicat în volumele colective de cenaclu "Virtualia", Iași. Inclusă în antologia "Time after Time", The International Library of Poetry, USA, 2000. Colaborări și semnalări critice în: "Cronica", "Poezia", "Convorbiri…
cuvintele se negau unul pe celălalt
curmându-și înțelesurile
nu mai știai
orele se scufundau
apoi îți scriam un poem imposibil
din care nimeni
să nu înțeleagă
nimic.
nu pot vorbi
ești organul neputinței mele
ultimul cer
din care cineva tot pleca în pământ
o ultimă înflorire
ca un splendid blestem
ochiul negru bătea ca un clopot în mine
Au mai rămas litera Albă, începutul violet, infinitul verde. Oare or fi de ajuns pentru o ceașcă de ceai din porțelan fin al luminii?
Pe textul:
„semnătura pe verso" de ioana negoescu
Dacă ai întrebări, contactează-mă pe adresa:
cenaclul_virtualia@yahoo.com
Pe textul:
„Doruri Escher" de carmen mihaela visalon
Ela, vremea aceea n-a reușit să mă aducă lângă voi. Nuanțele se schimbă, în esență ele rămân, însă, aceleași (vezi: substanța din care e făcut cerul).
Vă mulțumesc pentru cuvintele voastre aici.
Pe textul:
„Rosiori de Vede Weather" de Alina Manole
\"în casa cu sobă în casa cu pickup în casa cu toate cămășile tale
pe care mama le păstrează încă de șaisprezece ani tata crezi că pentru ea
nasturele vieții trebuie să rămână mereu închis crezi că pentru mine
fricile râncede trebuie să-mi scârțâie mereu în genunchi la zbor\"
Și mă întreb din nou cum sunt oamenii, în ei înșiși, cei care scriu astfel. Felicitări!
Pe textul:
„e prea feminin poemul" de Dacian Constantin
Recomandatcît să poată cuprinde ca într-o plecare de leac
o ardere de tot
faptul de a fi devenit din ce în ce mai invizibilă\"
Finalul poemului devine Secretul Doctorului Honigberger, din ce în ce mai invizibili, pentru acea plecare de leac (nu mereu plecările sunt de leac?) din care rămân umbre și mai ales lumini. Frumos poemul tău, deosebit.
Pe textul:
„Jumping alive" de Gabriela Petrache
Pe textul:
„scurtă călătorie cu stații" de ioana negoescu
Pe textul:
„Întâlnire în alb" de Ela Victoria Luca
\"casa aceea nu are la fereastră decât o arcadă în lemn
pe acolo vin mereu păsările\"
aș fi scris altceva în locul păsărilor (poate nopților).
Deși, și imaginea propusă de tine rămâne interesantă în context.
Pe textul:
„Noapte flămândă" de Ela Victoria Luca
Am reținut și imaginea impresionantă din final:
\"să ne adunăm toți ca într-un templu
purtând la gît șiruri lungi de chei
fiecare din ele cu propria ușă\"
poate pentru că
la câtva timp după ce am venit, acum 3 ani, pe poezie.ro, mi-am pierdut cheile de la casă poate pentru că
mereu pierzi ceva atunci când găsești altceva mai bun în loc.
Îți mulțumesc pentru ziua asta a cheilor pe care le purtăm la gât, atârnate de propriile noastre uși spre Poezie.
Pe textul:
„ziua cheii" de Liviu Nanu
Mi-a plăcut.
Pe textul:
„pâine, Queen și ciorbă de perișoare" de Florina Daniela Florea
Motive profesionale m-au reținut în Iași, dar cu sufletul sunt acum la Roșiori. Abia aștept să am în mâini volumul de versuri și să îl citesc și să îl recitesc, așa cum mi se întâmplă mereu cu Poezia scrisă de Liviu Nanu.
Pe textul:
„Lumea noastră cea de toate zilele (note de lectură la \"Apăsați tasta any\")" de Liviu Comșia
Recomandatrisipesc petale de trandafir
pe marginea amintirii
fantomele iau chip de ceară
te-ai gândit vreodată ce simte un inorog
la auzul pașilor străvezii
am lăsat un semn aici.
Pe textul:
„Timpul Yi Jing" de carmen mihaela visalon
Ela, într-adevăr, un negru de lacrimă rămâne în dealul Copoului, într-un drum pe care chiar în ziua aceea vroiam să îl fac spre Pogor.
Virgil, nu este un text personal, cred că oricine l-ar fi cunoscut pe Emil Iordache ar fi scris... Ce rămâne după noi, poate numele noastre adunate pe-o carte...
Carmen, dacă ai ști Copoul toamna, ai ști drumul acela, pașii prin frunzele de tei, impresionant. Aș vrea să cred că pașii noștri rămân pe toate drumurile pe care le-am făcut în viață. E un privilegiu, da...
Andu, ne oprim o clipă cu ceilalți, în mijlocul anotimpurilor, mereu facem asta pentru că mereu sunt drumuri, treceri, asta e viața, altceva nu există.
Ludmila, îmi pare rău de cursuri, de prezentări de carte, de cenacluri... Dacă ești în Iași, sper să ne întâlnim la Virtualia din toamna-iarna aceasta.
Vă mulțumesc pentru cuvintele voastre atât de frumoase, aici.
Pe textul:
„Traduceri și note de Emil Iordache" de Alina Manole
RecomandatMulțumesc pentru semnul tău aici...
Pe textul:
„Traduceri și note de Emil Iordache" de Alina Manole
RecomandatÎnsă, azi, cineva mi-a spus că toate acestea sunt in memoriam.
Mulțumesc, Dumitru, pentru semnul tău.
Pe textul:
„Traduceri și note de Emil Iordache" de Alina Manole
RecomandatPe textul:
„De ce nu mai pot i" de Ioana Petcu
Pe textul:
„transparență" de colar gabriela
\"vinerea se nasc fluturii și mor oamenii
sau invers, depinde din ce parte a săptămânii vii\".
În rest, îmi pare înșirat poemul. Dar mi-a plăcut finalul (mai puțin punctele de suspensie).
Wb.
Pe textul:
„dacă vreau eu, e vineri" de Radu Herjeu
Te așteptăm în Virtualia VI, în toamna aceasta, la Iași, pentru lansarea cărții tale și la Casa Pogor.
Pe textul:
„La Brașov și stâncile înfloresc" de Maria Prochipiuc
Bere nu beau, cârnați nu mănânc, însă apăs și eu tasta Any live, la Roșiori, pe 22 octombrie.
Pe textul:
„Apariție editorială" de Liviu Nanu
