Traduceri și note de Emil Iordache

\"... si imi da
o traducere a idiotului de dostoievski\"

frumos, sensibil omagiu adus lui Eugen Iordache, cu siguranta unul din cei mai pretiosi traducatori de literatura slava pentru cititorul roman.
imi pare rau ca in acest octombrie \"emil iordache nu e nici atunci după și nici apoi
el e acum traduceri și note\".

Emil Iordache e cel mai mare traducător din și în limba rusă, a retradus marile opere, a tradus pe Eminescu în limba rusă. Profesor la Litere și o personalitate a literaturii ieșene și românești. Într-o zi, mi-a dat să citesc Idiotul în traducerea lui. Am ținut minte ziua aceea, și ziua în care mi-a lansat primul volum de versuri, la Casa Pogor. Și toate zilele în care îl vedeam urcînd dealul Copoului spre Casa Pogor sau coborînd spre casă.
Însă, azi, cineva mi-a spus că toate acestea sunt in memoriam.

Mulțumesc, Dumitru, pentru semnul tău.

Maria, este Emil Iordache.
Mulțumesc pentru semnul tău aici...

te-a afectat. altfel nu scriai.
pe emil iordache il intalnesc
emil iordache imi spune
emil iordache urca
emil iordache nu e nici atunci după și nici apoi
el e acum traduceri și note

emil iordache este
undeva in mijlocul toamnelor ce vor veni

emil iordache urcă dealul copoului rămîne
undeva la mijlocul toamnei
eu în dreapta lui la casa pogor
și pentru nenumitele sentimente

Alina Manole poartă poetul în suflet, îl urcă pe dealul vieților până într-un pod al tăcerii, acolo aprinde un sfeșnic și ei stau la taină despre aripile rămase în lume și despre iubirile îndepărtate, iar Poezia îi ascultă cu sfințenie, de parcă ar învăța cum se șoptește lacrima în negru deplin.

Ela

mă simt destul de în plus pe aici. ca de obicei cînd lucrurile sînt atît de personale pentru altcineva. e frumos cînd oamenii scriu așa ceva despre un om care a lăsat ceva în urma lui. mai ales în literatură. în ciuda unei părți din originea mea eu nu simpatizez foarte mult cu \"cartea rusă\" dar asta n-are importanță acum. cu siguranță are importanță mult mai mult erudiția și munca acestei personalități. mă face să mă întreb ce ar rămîne după mine dacă aș dispare acum. e trist cum moare o parte din iași.
mi se pare puțin redundant \"nici atunci după și nici apoi\"

Daca admiratie nu e, dragoste nu e.Daca dragoste nu e, nu se poate scrie cu atata emotie...Foarte emotionant drumul pe dealul Copoului. Foarte, foarte, foarte impresionanta marturisirea despre un OM. Nu stiu daca asta ti-ai propus, dar stiu ca ai reusit sa IMPARTASESTI cu noi un privilegiu.
Multumiri.

\"nus\" a se citi \"nud\"... prea apropiate mi-s tastele la ora asta, iertare...
Bobadil.

Azi gandeam ca nici intr-un caz nu trebuie sa ratez cursul de \"introducere in literaturi slave\" pe care ar fi trebuit sa-l am cu Emil Iordache. Asteptam demult acest moment si din nefericire...nu am avut parte de el.

Eugenia, sunt zile ciudat de transparente, în care conturul trecerilor parcă se vede mai clar... ne afectează privirea.

Ela, într-adevăr, un negru de lacrimă rămâne în dealul Copoului, într-un drum pe care chiar în ziua aceea vroiam să îl fac spre Pogor.

Virgil, nu este un text personal, cred că oricine l-ar fi cunoscut pe Emil Iordache ar fi scris... Ce rămâne după noi, poate numele noastre adunate pe-o carte...

Carmen, dacă ai ști Copoul toamna, ai ști drumul acela, pașii prin frunzele de tei, impresionant. Aș vrea să cred că pașii noștri rămân pe toate drumurile pe care le-am făcut în viață. E un privilegiu, da...

Andu, ne oprim o clipă cu ceilalți, în mijlocul anotimpurilor, mereu facem asta pentru că mereu sunt drumuri, treceri, asta e viața, altceva nu există.

Ludmila, îmi pare rău de cursuri, de prezentări de carte, de cenacluri... Dacă ești în Iași, sper să ne întâlnim la Virtualia din toamna-iarna aceasta.

Vă mulțumesc pentru cuvintele voastre atât de frumoase, aici.

Textul Alinei mi se pare riscant ! Sa scrii despre nea Emil acum este ca si cum ai vrea sa faci un protest impotriva lui Dumnezeu si sa-i spui clar : Frate ala mai mare, daca vrei sa mai cred in tine, maine de Sfinta Parascheva faci ce trebuie sa faci ! Si-i face Sefului ala Mare si o nota mare de subsol cu trimitere la cazul Lazar ca Sa inteleaga ce vrem noi de la El maine ! Deci sa fie CLAR, eu vreau ca Dumnezeu maine sa-si foloseasca talentul poetic, daca nu--- poezia si Autorul ei nu exista !