Bogdan Baghiu

În descendența unui exercițiu de rebeliune Mă cercetez agale, ca să văd cu câtă perversitate istoria mea personală mi-a stigmatizat excesele transformându-le în

Am învățat că primul imbold al zborului este căderea. Rufele stau magistral în curtea vecinilor mei amintindu-mi de înșiruirea bicisnică a sticlelor de bere aflate pe masele poeților

Atentez la devorarea fiecărui gest al tău, ca și cum maxilarul meu ar fi compus din dorințe ucise de freza nemiloasă a stomatologului însetat să scormonească în mod barbar printre sunetele

Capăt de drum Râd de prima isterie a lucrurilor intinse pe începutul orgasmului tau. Incet Incet iti pavez capătul strigatului cu bucati decupate dintr-un mine obosit

După ce-ți voi reînvață cuvintele să stea în lumină, Voi tăia Marele Verb ca pe o pâine mare abia scoasă din cuptorul alchimic și îți voi zice : această mână ce a tăiat

Aseară au început să cadă din mine mistice anotimpuri ! Mi-am dat seama că eram la un pas de ocean și am început să numesc cu nume lichide toate inimile de piatră. Cumplită

Să săruți și să fii sărutat ( pentru o filosofie a istoriei sărutului) Să săruți acest capăt de timp ca și cum ai condamna clipele la a fi notele unui

Zece autoportrete în acuarela nebunie Incoerență Am să mai pășesc peste craniul meu ars de acest sor al cărui strălucire a fost dată la rebuturile