ziua cheii

\"Ziua de 2 februarie a fost declarata ziua internationala a zonelor umede (lacuri, balti, elestee, râuri etc). La aceasta data, în anul 1972, a fost semnat la Ramsar (Iran) conventia asupra zonelor umede de importanta globala, mai ales pentru pasarile salbatice si habitatele lor. Aceasta conventie are drept scop principal conservarea zonelor umede, a faunei si florei caracteristice, în conformitate cu cerintele socio - economice. \"

Mersi mult, Liviule, Antoane!

Eu zic sa stabilim repede care este ziua cheilor pierdute, sa o declaram, sa facem un comitet, sa introducem pierderea cheilor si ca proba olimpica si sa-l punem director pe Silisteanu...pierzatorul calificat de chei..:)Sa nu uitam sa ii decernam si un premiu sau vreun titlu de doctor inocent in metode , tehnici si strategii de pierdere a cheilor..

Cu o culoare roșie în calendar, precum a sfinților. Eu mă alătur aniversării acesteia:
\"să putem aniversa
închiderile_deschiderile
și toate așteptările
în fața ușilor încuiate\"
Și fiindcă s-a întâmplat pe 22 octombrie, așa să ne rămână ziua: a cheii. Adjudecați?

Nanule, în cele din urmă chiele toate s-au pierdut-găsit, fapt ce închide și redeschide întâmplarea.

Ela

Dacă ziua de 23 octombrie ar putea fi \"ziua cheii\", nici astăzi, luni, 24.octombrie nu stăm degeaba și avem motive temeinice să ciocnim un pahar. Salut pe această cale apariția unui nou membru al comunității noastre (de o jumătate de oră) în greutate de 3 kilograme cu numele Teodora, din părinții, Dan și Cristina (Filip și Deisis), colegii noștri. Să vă trăiască juveata a mică! Și noi pe lângă ea.

Liviu, frumoasa poezia ta si plina de sensuri.
Felicitari si pentru noul nostru membru, sa speram ca va si scrie pe agonia cand va fi mare:)
Cred ca ne-am gandit la aceleasi lucruri:)

Antoane vezi ca am stabilit ziua, 23 oct., am stabilit directorul -Silisteanu- vad ca peietenii nostri au adus si primul membru nascut in prima zi de dupa ziua cheilor, vezi ca avem si un slogan \'nihil sine cheia\' si avem zic eu si un imn..:)
Acestea toate find facute nu mai avem decat sa recuperam fonduri phare si sa ne apucam de reparat chei.. eventual si usi pentru cei care le-au pierdut... aloo Giurgiu ... aici pamantul... receptie...:)
sanatate multa bebeului... fi fericitilor parinti..:)

informare :)

Singura cheie

O, poeți, bătuți de soartă,
Cheia-n viață ce vă ține
Nu se află-n nici o poartă
Și de vreți cu toții bine
Încă mult să vă mai meargă,
Renunțați la blasfemie
Și la limba voastră spargă,
Bateți cruci, câte o mie,
Și la Sfinți din calendare
Închinați-vă și-n rugă
Domnului strigați cântare!
Mila Lui să vă ajungă,
Să vă judece-n iubire,
Căci, cum știe fiecare,
Cheia-i doar în Mântuire!

Domnule Nanu ma opun cu inversunare ideii de a proclama ziua de 23 octombrie ziua cheii. Propun sa declaram ziua de 8 martie \"ziua cheii\" pentru ca femeia are intotdeauna cheia la orice.

Deja e adjudecat. Opoziția dumneavoastră nu prea are ecou. Dar puteți veni cu ceva constructiv, propuneți să zicem \"ziua cheii ee yală\" sau \"de boltă\", sau \"cheii franceze_tubulare_inelare\". Data o alegeți, n-o să mă opun.
În ceea ce privește anunțul, m-am gândit să-mi măresc vizionările, aveam mare nevoie să fiu și eu băgat nițel în seamă. Va fi probabil un articolaș separat cu poze, când vom avea. Atunci toate urările legate de fericitul eveniment vor deveni offtopic.

In primul rand, o urare de sanatate si multi ani fericiti, ingerului sosit de curand pe planeta pamant, pe un fir luminos de iubire.
In al doilea rand, pentru ca ziua cheii este in fiecare zi, aduc in dar o cheie:
“Crucea în T sau TAU, înconjurată de un cerc, se numește CRUX ANSATA (Ankh) sau Crucea Vieții. Era cheia misterelor și a stat la originea istoriei, mai moderne, a cheii de aur a Sfântului Petru, deschizătorul porților cerului. Din Lemuria și Atlantida, ea s-a răspândit în numeroase regiuni ale Pământului. La origine, pentru poporul din Adoma, ea a fost marele simbol al fertilității, deoarece folosește masculinul TAU și ovalul feminin.”
www.eltauniversitate.ro/Ro/lsl3_pregatirea_ro.html - 106k
aș vrea să propun ziua cheii
ne trebuia o astfel de zi
să putem aniversa
închiderile_deschiderile
și toate așteptările
în fața ușilor încuiate
Sa dea Dumnezeu sa ni se deschida portile Cuvantului.

Da, Anton, am pierdut chei. Multe. De la multe uși. Și nu numai uși. De la zile, de la lacăte, de la porți, de la nopți, de la viață uneori.

Unele chei se pot găsi dacă te apuci să cauți mai asiduu. Pe sub zile, pe sub cărți, pe sub fotolii, pe sub geamuri, între flori, în buzunare chiar...

Carmen, interesant expozeul tău. Se poate vorbi mult despre simbolistica cheii, dacă vrei de la Ianus. Accesul la Paradis (cheia paradisului în Coran) sau ca simbol al prosperității la japonezi. Dar nu știu dacă e cazul să dezvolt tema, las plăcerea cercetării cititorului interesat de subiect. Scriitorul poate folosi și un șperaclu (na, că-mi veni o idee).
Elia, așa este. Pierdem și găsim chei în timpul existenței noastre. Uneori se potrivesc, alteori nu. În funcție de dibăcia și norocul (destinul) nostru. Sau de forță.

nea\' Anton, eu am pierdut un comentariu aseară la poema matale... of! mi-a expirat pagina... nu știu ce sa întâmplat.
... înainte sa plec de la Roșiori, am rătăcit și eu cheile, am pus-o și pe Elia să le caute... erau în contact... le-am gasit destul de repede.:)
în concluzie, sunt de acord cu propunerea aceasta. uite că sunt cuminte, căutai o poză drept siglă să ne fie.
ultima strofă are un farmec aparte.
chiar dacă pierdem chei, avem destui prieteni care să ne ajute să le căutăm.
felicitări pentru această invenție, Anton. ai inventat ziua cheii, ziua prieteniei.



Madim

Liviule, zic sa nu cautam cheia de la poarta fetei, pe asta o gasesc mereu altii inaintea noastra. Propun sa fie ziua cheii cand o zice bebe (ca el le are pe astea cu cheile la care striga USI !!!) numai sa ne duca la cheia (localitatea cu pricina) si sa ne explice inca o data cum vine cu pastrama aia de pe jarul aproape stins pe cand rasare luna (pana la urma m-am prins si eu, asta era efectul pe care nanu daduse grosul paralelor mey bobadile)
Daca era sa zic si eu o zi, n-as fi facut-o mai bine decat 23 11, ca astea-s numerele mele nenorocoase deci beton Antoaneeee beeetooon !!.
Bobadil.

Mădălina, frumoasă cheița ta (pe lîngă altele părți fizice și morale). Sper s-o sărbătorim în fiecare an cel puțin tot așa.
Andule, poate ajung joia asta la Eliad, să te văd atunci...

Cheia dumneavoastra m-a ajutat sa-mi deschid lacatul ce mi-era ferecat de cateva zile. Cand veti posta articolasul cu poze va voi trimite multe urari de bine offtopice. Cu riscul de a ma repeta va multumesc domnule Nanu!

Draga nene Anton,

eu venii sa-ti spun ca mi-am pierdut cheia dar ca mi-a ramas lacata si asta o fi motivul pentru care intepeciunea imi da tarcoale dar nu intra niciodata, no, ca oftez acuma, unii asa suntem facuti sa nu ne poata descuia nimeni, asa ca subscriu cu entuziasm, scartaind din toate balamalele, la propunerea matale in speranta ca poate poate odata o da si peste mine hotul potrivit cu speraclul potrivit si m-oi lumina, ca fara speranta ce-i mai ramane lacatului decat sa rugineasca?

cu drag,
(Lacata) Florina

P.S. in loc de speraclu, poti citi, rogu-te, un volum cu numele \"apasati tasta any\"?
asa-mi trebu\' daca sunt departe.
Stii, io sper ca daca strig de trei ori ura pentru ziua cheilor, ma vei auzi si ma vei indura si ma vei ierta pentru absenta.
aceeasi.

Regăsesc aici același stil ușor ironic, ușor amar, al poemelor tale. Prima strofă parcă are o nuanță din acel verde de site, de \"demult\", de \"cum se scria odinioară\".
Am reținut și imaginea impresionantă din final:

\"să ne adunăm toți ca într-un templu
purtând la gît șiruri lungi de chei
fiecare din ele cu propria ușă\"

poate pentru că

la câtva timp după ce am venit, acum 3 ani, pe poezie.ro, mi-am pierdut cheile de la casă poate pentru că
mereu pierzi ceva atunci când găsești altceva mai bun în loc.

Îți mulțumesc pentru ziua asta a cheilor pe care le purtăm la gât, atârnate de propriile noastre uși spre Poezie.

Scuze pentru întîrziere.
Daniela, se rezolvă. Ai puțintică răbdare.
Alina, mereu pierdem cîte ceva, uneori chiar dacă regăsim nu mai e același lucru.

Multe chei am pierdut, Liviu, multe, ca sa nu mai spun ca le-am pierdut si pe cele ale colegelor de camera,deaceea, dedicatia m-a făcut să zîmbesc, poezia, insa, mi-a rupt zambetul in bucați.Am citit comentariile si m-am mirat(întristat) cînd am văzut cu cît avînt și entuziasm s-au repezit agonicii sa ia \"pe bune\" tot ce-i scris in poezie. Pînă la urma tot o ușă inchisa a carui cheie o pierdem cel mai ușor, daca o avem vreodată, e cea care duce către Dumnezeu,deaceea, locul de intalnire, intr-un templu, este foarte bine ales.\"toate așteptările în fața ușilor incuiate\" - o adinca filosofie. Pînă la urmă viata nu e decat o adunătura de uși incuiate, iar noi ne pierdem timpul asteptand.Unele se deschid doar un pic si atunci cand te pregătești fericit sa intri ți se trantește in fata, iar cheia se pierde undeva intr-un abis....se pot spune multe, se poate gandi tot atat si se poate scrie foarte bine, ceea ce tu chiar faci.Si poezia ta e o ușa inchisă...pentru mulți...