Telegramă din Oltenia

Veni și toamna. Stop. Îmi număr anii.

Cum stau letargic, trist și concluziv

În parcuri ruginiră toți castanii

În ciuda tratamentului paleativ.

Vântul suflă cu râs ca de fecioară.

Trecură iute zilele-n galop

Plutește-n aer iz de scorțișoară

La tâmple se iviră ghioceii. Stop.

Rânjesc garoafe moarte la ferestre

Agonizară frunzele în plop

Din ziduri curseră picturi rupestre

Mi-e dor de tine, primăvară. Stop.

Cu pas triunghiular călcai pioasă

Și mersul tău e pitoresc și șchiop

Și totuși, toamna asta e frumoasă

Eu, de-oi muri, nu știe nimeni. Stop.