Doruri Escher

Aseară ți-am luat basma
Și-acum te văd fără ea
Păi cine ți-o mai lua basma
Să se destrame ca ea

Tot asear\' ți-am luat mărgele
Și-acum te văd fără ele
Cine ți-o mai lua mărgele
Să stea spînzurat ca ele

Tot asear\' ți-am luat cercei
Și-acum te văd fără ei
Cine ți-o mai lua cercei
Să stea agățat ca ei


atât
Pierre

hei coșar coșar...
mi-a ieșit coșarul în drum...

*(garcon, muzica!
“Aseară ți-am luat cercei
Și-ai diri diri di, da daa)*

Maria Tănase?
dar sunt atâtea cânticele care îmi plac cântate de Maria Tănase...

Cintec de leagan, Lume lume, Trenule, masina mica... mai multe nu mai zic că deja ... e durere mare...

CIULEANDRA... de mică o fredonam... nu mă scotea mama din casa dacă era la radio...

p.s. cer scuze editorilor dar nu am scris ce era mai imp, apoi zicea Carmen că nu știu cine le cânta și...

Frumos mod de a vedea lumea in creatii Escher, ai iluzia ca totul e posibil si de acolo mai e doar un pas...
Cu stima, Horea!

\"El avea o mască de cireșe
O purta în grădină
Agățată de zâne\"
o dovada ca nu ai mizat doar pe imagine. Am incercat sa cant dar m-am speriat singur.

Gabriela,
Din nefericire nu-mi amintesc cantecul...desi mi-am permis sa-l folosesc in uvertura meditatiei despre amor.De poezia acesta este vinovat Shopenhauer, mai précis, o cugetarea a sa, pe care am citit-o acum 100 de ani: \"Dragostea nu este altceva decat dorinta de supravietuire a speciei, necesitatea de perpetuare in dauna iliziilor si bucuriilor efemere pe care omul le simte.\" Cosarul este elementul cheie al trecerii dincolo de iluzie. El desfunda cosul-simbol asociat axei lumii. Nu degeaba, vrajitoarele, barza si Mos Craciun il prefera \"banalei\" porti. Jean de Chevalier spune ca de-a lungul cosului coboara influxurile ceresti. Fumul face dovada unei expiratii, deci a unei vieti prezente in spatiu de jos. De sus vine insipartia, suflul divin care atata focul.Cine se apleaca in afara, isi poate pierde-daca e Goe:), nu numai biletul, dar chiar capul, salas al spiritului. Noroc cu Ea-\"zeu\" mai mult sau mai putin babilonian, care din cand isi aminteste sa repare ce-a sticat. Eva, se asaza in genunchi in rugaciune, si deschide ochiul zburatacit in basmaua de carne parfumata cu vise.
Hei cosar, cosar, ce de taine se ascund in cele 7 taine. Cine iubeste si se lasa de iubire, Dumnezeu...
Horea,
Cu stima te informez ca, am ceva mai mult de comentat la capitolul Escher, inclusiv, de cautat un link, care sa-l prezinte celor care nu-l cunosc, asa ca imi cer iertare pentru ca voi intarzia cu raspunsul, marginindu-ma doar sa-ti multumesc si sa ma declar onorata de vizita in care ai ps punctul pe \"i\"- de la iubire-iluzie-\"I\"ste totul posibil. Si daca chiar este, dupa deschiderea ochiului zburatacit???
Pasadia,
Sa recunosc ca atunci cand l-am pictat pe el, am avut in minte poeziile tale? Sa zicem:
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/140368/index.html, dar nu numai. Pentru cei, fara de glas, s-a inventat play back-ul:))) Multumesc.
Cu drag,

Nivel pentru linkuri, poze.
Dacă ai întrebări, contactează-mă pe adresa:
cenaclul_virtualia@yahoo.com

Multumesc,
Atehinca cum sunt s-ar putea sa te deranjez, cu o intrebare de 1 luate cate 3:)

carmen, poezia asta m-a trimis de cateva ori pe pagina ta de autor, am reluat cateva din poemele mai vechi, am citit motto-ul si \'biografia\'...intr-o tentativa de \'portret carmen mihaela- neutrin\'. Sunt la primele tuse, pana acum un fundal iradiind lumina..
de remarcat in ceea ce te priveste: generozitatea cu care oferi informatii celor care te citesc, celor pe care ii citesti. Motto-ul ales spune ceva despre tine!

Maria,
Tu esti mult prea generoasa cu o particula elementara, venita pe site cu dorul de a patrunde tainele sinelui. Fac si eu ce vad la altii-persoanele de fata: Gabriela, Alina, Maria, Horea, Florian&co sunt incluse!-daruiesc ce primesc, de dragul de a primi din nou.Nu degeaba am termiant ASE-ul si am tot citi despre inmultirea talantului. Arma noastra este sufletul lumina. Altfel ramanem pe scarile Escher, coboratorand si iar coborand, furnicute inchise in bucla de tina moebius.

uite ca nu puteam sa-l ignor pe Escher si nici cantecul cerceilor, cu ciresi sau nu

uite vizualizarea mea preferata, care e o bucla 2D/3D cu soparle si rechizite de birou:)

Cosarii poarta cu dansii miresme felurite de mancare si de lemn , toate pictate in absenta luminii . Ei sunt un mit si poarta cu dansii umbrele a tot ce ne este mai drag . Imi pare bine ca cineva ii aminteste aici , dansand , jucand , parlind cu so chiar . Ca este asa e foarte frumos .

Horea,
Intotdeuna am invidiat studentii la matematica, pentru ca au o cale de access spre tainele universului, deschisa de mestesugul dobandit prin rezolvarea integarlelor, derivatelor, etc, etc, si nu in ultimul rand, de initierea in tainele geometriei.
Am amanat raspunsul pentru tine, nu din lipsa de politete sau timp, ci pentru ca am simtit ca trebuie, sa-l folosesc ca pretext, pentru a vorbi mai mult despre Escher si legatura sa cu structuralismul-vroiam eu sa ajung la gestaltism:))).Cand am inceput sa-l redactez trimiterile, pe care am simtit nevoia sa le desfac, se adanceau, pe masura ce patrundeam mai adanc in tainele “sistemului autonom”-cele de sus, cele de jos, asemenea. Am renuntat deci, la un raspuns de anvergura, in favoarea unei confesiuni: perspectiva Escher,este prespectiva dorurile mele, pe care am incercat sa le rezolv prin ecuatii, pornind de la premisa, ca viata ne-a fost data intru cunoasterea de Sine, si nici o cunoastere nu trebuie anulata de lenea spiritului. Spirala, paralelogramele, dreptunghiurile, romburile, insectele, oamenii cu inatalnirile in spatii si cladiri neobisnuite, redate prin tehnica cadrilarii si mozaicarii, iluzia optica si conceptuala???, este ceea ce ma intereseaza sa inteleg cu ajutorul acestui grafician genial, care a indraznit umplerea planurilor cu forme si transformari, pentru a \"picta\" infinitul, pe care in secunda imediat urmatoare, il pune in discutie prin motivul furnicii sugerad trecerea de la infinit, la finire...si de aici la infinire prin paradoxul bunicului:
\"trecut si viitor este in sufletul meu, ca padurea intr-un sambure de ghinda, si infinitul ca reflectarea cerului instelat, intr-un corp de roua.”-Eminescu
(citatul folosit de Noica, in capitolul- Infinit si infinire la Eminescu, Cuvant Impreuna Despre Rostirea Romaneasca). Am indicat sursa, pentru ca nu pot sa inchei, fara sa-ti readuc in memorie ce spunea marele nostru filozof: \"A gandi infinitul. Infinitul e un gand descumpanit si o vorba nefericita\". Oare? Cine reuseste as inteleaga cele 7 taine, detine cu siguranta raspunsul, pe care eu il caut si cu ajutorul tau. Multumesc.

Infinitul ca reflectarea cerului înstelat, într-un corp de rouă:
\'\'Je suis l\'espace sur lequel se cree l\'Univers
Je suis l\'espace que vous donnez a l\'Amour dans votre coeur
Je suis la place que vous donne l\'Amour que vous portez aux autres\'\'
O zi frumoasă se cunoaște de dimineață și astăzi este o zi foarte, foarte frumoasă, la mulți ani ani fericiți!

Infinitul intr-o inima, intalnirea in taina cuvantului. Multumesc. Cu drag,

La mulți ani!!!

cu drag
Gabriela

Sandra,
Nu intamplator am intarziat cu redactarea raspunsului. Am vrut ca primul link de la Escher la Godel si Bach sa-ti fie dedicat. Este un articol semnat Raluca Mihu, pe care, daca vei avea timp sa-l citesi, asculti, vizualizezi, sper sa-ti placa.
Eu nu am avut timp sa trec mai departe de definitia “buclei ciudate” si de paradoxul furnicilor. Ele nu dorm niciodata, bucla continua la infinit…Totusi vine o vreme cand si cea mai strangatoare furnica, pleaca sa dea raportul despre intalnirea cu greierele. Ce se intampla atunci? Se opreste infinitul sau ???

Escher,Godel&Bach-aici

Gabriela,
Iti multumesc pentru frumoasa icoana si iti urez inca o data sa-ti fie lumina. Sunt sigura ca Sandra, generoasa cum este nu se va supara daca o voi ruga sa imparta darul cu tine:)