Buricul Pământului

tu, o fântână cu fir verde
eu, rubiniul unui lac
țâșnind adânc din cornul vacii
un trup rotund, rotund și alb
El, tu, luna, lac, nuferi - o poezie de dragoste? Imi place ritmul, placut se aduna versurile in tema, versul nu este chinuit sa pice bine rima. 12 versuri (de cate ori trec pe la tine ma tot uit dupa vrajitorii, numere-simbol, dans karmic, foc ritual, sa) sper ca nu are cine stie ce semnificatie. Drag de tine.

« în ce prapastie d’anemoneun vrej va rupe din noroi »ma duce cu gândul departe iar si iar la aceleasi povesti, si anume la jack si vrejul de fasole... Dar cand lumina se va-naripa... Apoi sa mai stii cand, cred ca este deja un miracol , gandul la aceste versuri m-a rapit spre departari...dar mai aproape de culoare... Lumina nu isi mai pierde aripile decat spre lumina, (e inceput din cele 1000 de poeme ale luminii...) iar oul redevinde punct spectral “un trup rotund rotund si alb”

p.s iti place Ion Babu, banuiesc ca e si vocea lui prin tine, de multe de ori de aceea esti simbolistica trecere prin noi… cititorii, redevenind cerc…



cu drag
Pierre

de Ion Barbu era vorba
off topic

o constructie frumoasa, pornind de la idee pana la imagine si muzicalitate.
o demonstratie frumos articulata ce esenta se reveleaza in ..simplitate.
m-a incantat poemul tau.

\"șa de vis cu amândoi\"... pentru zboruri de Icar.
Imi place cum razbate linistea din sufletul tau, inundata adanc de soapte si intregindu-se intr-un rotund (perfectiunea formei)si alb (contopirea undelor de culoare). Poemul se aseaza lin peste noi.

Pasadia, de dragoste, da! Stii ce zicea domnul Octavian Paler, intr-un articol despre un razboi fara invingatori?
\"Cum era de asteptat, la intrebarile din \"decalog\", unii zic \"da\", altii \"nu\". Nu ma voi pronunta cine are dreptate, ...De altfel, exista un singur adevar? Discul lui Newton are toate culorile curcubeului, cand sta pe loc si e alb, cand se invarte. Cine are dreptate? Cel care zice ca discul e colorat? Sau cel care zice ca discul e alb?\"
Despre respectarea poruncilor, este vorba in dansul karmic, depre unirea ficei cu fiul regelui, este vorba in nunta alchimica..., despre iubire in cantarea lui Solomon. Cat despre firul verde si lacul rosu, sub soarele verii, evaporandu-se albastru, este vorba in razboiul cerului cu pamntul: albastrul si albul se aliaza impotriva rosului si a verdelui. Onorata de vizita. Cu drag,

oare de ce (marea) majoritatea textelor (poematice, bineinteles) imi par scrise de maini delicate de femeie, mai ales, subliniez mai ales, cand e vorba de dragoste? sa fie dragostea de un sex anume? sa fie vorba de prapastie, cal (care intra in prapastie, noapte de sau dupa noapte) si o țâș-nire a trupului rotund pe alocuri...??? oare ce trezesc toate acestea in mintea unui pseudopsihanalist ?
oare de ce buricul pământului și nu ombilicu?
personal, mi-a placut...

Gabriela,
Despre anemone, ti-am raspuns pe larg in pagina ta. Ele sunt un symbol ambivalent, al efemerului si al vesniciei. Florile lui Adonis, despre care vorbeste Ovidiu, au fost identificate cu crinii sau cu narciul de campie din Cantarea Cantarilor, de exegetii Bibliei.Ceea ce m-a fascineza este ca aeriene fiind apartin adancului. “In viziunea lui Ezechiel apare o roata in roata si spiritul car era in centru rotilor”-mister care a fost denumit de alchimisti: Dumnezeu terestru. Ideea de opus circular, de substanta rotativa, ca mister al vartejulu conduce acolo unde animus si se nunteste cu anima, iar cel purtat de vant in pantecele sau, devine nemuritor.
Maria,
Ai ales versul care ma c.h.i.n.u.i.e. cel mai tare. Stii calul desenat de Dali, care se repede la Sfantul Anton, e altfel si totusi acelasi...sunt atatea de spus, dar eu nu am avut curajul sa cer intelepciune:)
Ramona,
Sa fie o iluzie ca cel ce s-a gasit pe sine, are puterea sa mane calul si nu mai este purtat la fel ca anemonele, frunza-n vant. Sa fie o iluzie iubirea, sau zeii chiar i-au taiat pe oameni-androgini, speriati sa nu devina asemenea lor???
Dorin,
Bine te-am gasit, aici si acum. Citesc deseori poeziile si commurile tale, nu doar pe pagina Gabrielei:). Uneori cu incantare, alteori cu suparare. Stii? Heraclit spunea: Focul lichefiat apa, drumul in jos. Apa lichefiata, foc, drumul in sus.De ce am impresia ca nu-ti pasa ce se vede cu al treilea ochi??? Cat despre mainile delicate, eu nu cred in ele. Poezia este scrisa de poet. Arta este facuta de artist.

Voua multumiri si anemone.

Gabriela,
Despre anemone, ti-am raspuns pe larg in pagina ta. Ele sunt un symbol ambivalent, al efemerului si al vesniciei. Florile lui Adonis, despre care vorbeste Ovidiu, au fost identificate cu crinii sau cu narciul de campie din Cantarea Cantarilor, de exegetii Bibliei.Ceea ce m-a fascineza este ca aeriene fiind apartin adancului. “In viziunea lui Ezechiel apare o roata in roata si spiritul car era in centru rotilor”-mister care a fost denumit de alchimisti: Dumnezeu terestru. Ideea de opus circular, de substanta rotativa, ca mister al vartejulu conduce acolo unde animus si se nunteste cu anima, iar cel purtat de vant in pantecele sau, devine nemuritor.
Maria,
Ai ales versul care ma c.h.i.n.u.i.e. cel mai tare. Stii calul desenat de Dali, care se repede la Sfantul Anton, e altfel si totusi acelasi...sunt atatea de spus, dar eu nu am avut curajul sa cer intelepciune:)
Ramona,
Sa fie o iluzie ca cel ce s-a gasit pe sine, are puterea sa mane calul si nu mai este purtat la fel ca anemonele, frunza-n vant. Sa fie o iluzie iubirea, sau zeii chiar i-au taiat pe oameni-androgini, speriati sa nu devina asemenea lor???
Dorin,
Bine te-am gasit, aici si acum. Citesc deseori poeziile si commurile tale, nu doar pe pagina Gabrielei:). Uneori cu incantare, alteori cu suparare. Stii? Heraclit spunea: Focul lichefiat apa, drumul in jos. Apa lichefiata, foc, drumul in sus.De ce am impresia ca nu-ti pasa ce se vede cu al treilea ochi??? Cat despre mainile delicate, eu nu cred in ele. Poezia este scrisa de poet. Arta este facuta de artist.

Voua multumiri si anemone.

Textul curge ca un rau ce se varsa in rubiniul lacului acoperit de nuferi, e patruns de multa sensibilitate in care vrejul acela nu cred ca isi gaseste locul. Stii, \"vom stii\" se scrie cu un singur i (sau nu mi-am actualizat DOOM-ul).

Carmen,

\"Nu contest sacrul, ba chiar socotesc că o lume cu totul profană ar fi o lume profanată, numai că eu înțeleg sacrul nu ca pe o renunțare, ci ca pe un exces; nu ca o desprindere, ci ca pe o apropiere de cele lumești. Cu cât iubești mai mult ceva, îl simt mai sacru. Și dacă nu percep de ce-ar trebui cineva să-și întoarcă și celălalt obraz cînd e lovit sau să-și dea cămașa cînd i se iau hainele, aș cita oricînd vrobele sfăntului Augustin că doar acela care iubește înțelege. \" Octavian Paler dintr-o carte veche...

atât

dar...

despre ...

animus anima...

este o altă poveste și Eliade spunea mai multe... of iar ajungem la el, și nu numai, restul numai taine...
drag g.PieRre

Gabriela,
Nu noi ajungem la Eliade, intrebarile, raspunsurile, ajung la noi,prin cartile Lui.
Alin,
Sa traiti, tov. Comandant! Am modificat. Cat despre vrej, (pe)care (se) urca/coboara, el este din povestea lui Jack.
Onorata de vizita si semn,

Am pelegrinat prin poemele tale, prin trimiterile tale și mă opresc aici. Novicii n-au ce căuta la poezia ta decât înarmați cu dicționare de simboluri si mitologie. Fericiți cei inițiați căci aceia vor vedea. Și ceea ce pot eu vedea, nu pe deplin - instrumentarul meu nu e dezvoltat suficient dar încerc să mă perfecționez, mă fascinează. Poezia ta ( în general) e o călătorie prin mitologie, prin psihologie si prin oricare alte zone care pot releva importanța căutării de sine,(prin alte zone ale măriei sale Arta!!) inclusiv cea teatrală, poezia ta fiind una spectaculară conținând vizual (nu doar sugestiv) muzicalitate și muzică, coruri invocând grandoarea tragediei și un continuu flux energetic între tine și noi, într-un spectacol interactiv care se prelungește dincolo de poezie, în comentariile pe care le conduci cu argumentații bine susținute...fructuoasă călătorie am avut \"țâșnind adânc din cornul vacii un trup rotund, rotund și alb\"! care-mi amintește că albul conține toate culorile.

Novicele acela inarmat cu dictionare, incercand sa-si desluseasca visul de zi sau de noapte sunt chiar eu:) Pentru mine poezia este un scenariu initiatic. Multumesc ca ai descoperit indicatia scrisa cu cerneala invizibila-\"nu se citeste, se interpreteaza\". Chiar daca, actorul,inclusiv subsemnata, nu este prea incantat si prefera sa fie distribuit in piesele tale...eu scriu...din nevoia de a exista, sau mai precis dorinta de a trece dincolo de bariera iluziei. Intalniri ca acesta ma ajuta sa merg mai departe. Multumesc. Ma grabesc sa plec pe pagina ta. Chiar daca Alin este mai talentat si va optine rolul principal, poate, scrii ceva si pentru figuranti ca mine. Cu drag, Carmen

Novicele acela inarmat cu dictionare, incercand sa-si desluseasca visul de zi sau de noapte, sunt chiar eu:) Pentru mine poezia este un scenariu initiatic. Multumesc ca ai descoperit indicatia scrisa cu cerneala invizibila-\"nu se citeste, se interpreteaza\". Chiar daca, actorul,inclusiv subsemnata, nu este prea incantat si prefera sa fie distribuit in piesele tale...eu scriu...din nevoia de a exista, sau mai precis dorinta de a trece dincolo de bariera iluziei. Intalniri ca acesta ma ajuta sa merg mai departe. Multumesc. Ma grabesc sa plec pe pagina ta. Chiar daca Alin este mai talentat si va optine rolul principal, poate, scrii ceva si pentru figuranti ca mine. Cu drag, Carmen