S-a vorbit și se va mai vorbi despre prietenie atâta timp cât oamenii vor relaționa, se vor simpatiza sau se vor căuta. Prietenia nu poate fi decât un lucru cu atâta importanță
Astăzi, mai mult decât în oricare altă zi, mi-am scotocit sertarele uitate... Am găsit dezordine; parcă nu făcusem nicicând curat. Mi-am regăsit aruncate temerile și visurile, mi-am regăsit
Așteaptă-mă, iarnă, și pe mine,
nu te grăbi să mă întreci!
Să n-ai curaj să mă înfrunți
și capul, să ți-l pleci!
Căci, astăzi sunt mai sigură,
mai fermă decât ieri
când încercai să te
Era în sala cea mare, pe o masă rece și străină. Ar fi vrut să se ridice de acolo și să strige către cer: mă aude cineva, ce-ați făcut cu mine? I-a răspuns sec, ecoul... Ești dincolo, nu mai poți
Luna a ieșit de după deal
ca o regină neîncoronată,
plină și misterioasă
și tăcută,
mândră de frumoasă.
Poate am s-o fac să îmi șoptească
câte stele încă vor cădea,
pân\' să aflu unde-i
Poate n-am vorbit prea mult despre iubire
și poate n-am s-o fac nicicând prea mult,
pentru că eu sunt omul care nu mai știe,
sau care n-a văzut-o în copilărie
și n-a simțit-o în acel
Suntem copii întotdeauna,
maturi vom fi într-un alt veac
E scris sa fim copii o viață
și nu există leac.
Să ne jucăm pentru durere,
să nu-și mai facă cuib în noi,
să construim pentru
Lași jos privirea, mimând o plecăciune,
încerci să dezarmezi și ultimul soldat,
fără efort și fără luptă dreaptă,
așa cum de demult te-ai învățat.
Îți tolerez și astăzi, puternic conștientă
că
Te pierzi în mii de lucruri
care nu-ți folosesc deloc
și te ferești de-acelea
ce te-au scos din bezna cruntă
a anilor fără de rost,
când te plângeai tăcută
că-n viața ta e-un loc
în care
În urmă se pierdeau copaci și flori
se pierdeau prieteni și culori
ce nu le percepeam în alte dăți
În urmă toate îmi făceau semn
mă salutau disperate că plec
fără să iau din ele
Plec, pentru
Într-o zi, o vulpe hoață,
a pândit în poieniță
că-i era cumplit de foame
și-ar fi vrut și ea o rață
de la mine
Eu, cu treabă prin odaie,
deschis-am geamul și-am văzut
că șireata și-alesese
o
Feicirea mea e la tine,
tu aprinzi becurile pe strada mea
și tot tu le stingi
când mă cuprinde frica
și te îndepărtez
Puterea mea e la tine,
tu încarci bateriile ce-mi pornesc voința
și tot
Pe străzi, în noapte, hoinărește
un gram din gândul meu.
Amar își amintește
de tot ce-a fost mai rău
și tremură, trecându-și trupul lui
prin corpul meu...
Se-ntoarce răvășit!
Parcă mai ieri
Þigara se topește-n scrumieră
lăsând în urmă norii grei de fum
și mă gândesc cu groază
că trec și anii mei și se fac scrum.
Aș bate-n timp ca într-o ușă
să se deschidă larg și să rămână
dar,
Nici n-am simțit când ai venit
și cred că nu te-am așteptat
dar, ai venit; și nu ești ca atunci
când așteptam o floare să-mi aduci.
Acum, aduci cu tine înc-un an
și-aduci la tâmple ghiocei
și
Sufletul e o poartă, după care se ascund
în serile pustii, amintirile
când gândul răscolește prin ele,
are nevoie de consimțământul porții
și ea... parcă s-ar deschide, parcă nu
dar e mai
Te-am lăsat să pleci . Nici nu te-ai obosit să mai închizi ușa, nici nu te-a mai deranjat tăcerea mea. Am crezut pentru o clipă că îți pasă, că n-ai să fugi ca ultimul hoț. Dar, ai plecat, nici nu
Lupt pân\' la capăt
și vreau să vă arăt că zbor
fără să mor precum Icar
și n-am să vă permit
să mă zidiți de vie
în vreo spurcată temelie !
Dușmanilor, mi-ați suge sângele
de ați putea
și
Astăzi vreau să cred că tot ce visăm se va împlini. Alergăm disperați după un gram de fericire fără să știm cum să alergăm. Pe noi nu ne-a învățat nimeni nici ce e fericirea...
Parcă suntem ai
Pe coridor ți-aud pașii curgând spre mine
între pereți n-am loc,aș vrea să ies,
să nu ni se adune iar privirile,
să nu fiu nevoită să roșesc;
dar,vii...căldura mă sufocă
și mă privești furiș de
Mi-am pus într-o zi întrebări
la care n-am găsit răspuns
și care într-un jalnic mod
mi s-au înfipt în carne,m-au pătruns,
de-atunci nimic nu e la fel
și totul pare complicat,
oare de ce m-am
Pot să chem toată puterea-n mine
și pot să-mi desfac aripile-n vânt,
pot să fac ce vreau cu viața asta
și pot să-mi iau avânt
pentru un veac ...
și,cu avântul ăsta,ce să fac?
Să mă izbesc de
Am vorbit mereu despre viață
și-am bârfit-o-n fel și chip
și n-am spus eu niciodata
că e frumoasă și ciudată
și că e a noastră toată!
Ai atâta timp în lume
ca să poți să o cunoști
și nu poți
Cu tine,lumea e mai frumoasă,
Soarele zâmbește altfel.
Cu tine,florile se deschid
altfel decât ar face-o fără tine.
Cu tine ,viața mea are sens,
Mă trezesc cu gândurile altfel.
Cu tine,zilele