Poezii

În urmă se pierdeau copaci și flori se pierdeau prieteni și culori ce nu le percepeam în alte dăți În urmă toate îmi făceau semn mă salutau disperate că plec fără să iau din ele Plec, pentru

Într-o zi, o vulpe hoață, a pândit în poieniță că-i era cumplit de foame și-ar fi vrut și ea o rață de la mine Eu, cu treabă prin odaie, deschis-am geamul și-am văzut că șireata și-alesese o

Pe coridor ți-aud pașii curgând spre mine între pereți n-am loc,aș vrea să ies, să nu ni se adune iar privirile, să nu fiu nevoită să roșesc; dar,vii...căldura mă sufocă și mă privești furiș de

Pot să chem toată puterea-n mine și pot să-mi desfac aripile-n vânt, pot să fac ce vreau cu viața asta și pot să-mi iau avânt pentru un veac ... și,cu avântul ăsta,ce să fac? Să mă izbesc de

Am vorbit mereu despre viață și-am bârfit-o-n fel și chip și n-am spus eu niciodata că e frumoasă și ciudată și că e a noastră toată! Ai atâta timp în lume ca să poți să o cunoști și nu poți

Cu tine,lumea e mai frumoasă, Soarele zâmbește altfel. Cu tine,florile se deschid altfel decât ar face-o fără tine. Cu tine ,viața mea are sens, Mă trezesc cu gândurile altfel. Cu tine,zilele

Sunt un univers într-un infinit de universuri Și-n fața ta mă simt doar o fărâmă. Vântul mă duce în locuri unde nu încap părți. Și rătăcesc zadarnic în pustie Și mă lovesc zadarnic de ploi

Lasă-mă un ceas să-mi sprijin sufletul pe tine Și ascultă-mi bătăile ce se revoltă-n mine! Lasă-mă să-mi picure sângele mai aprig, Ajută-mă să respir lângă tine! Lasă-mă să-mi zvâcnească

Pe-afară sunt un monstru... Înauntru,un biet fluturaș ce-și mișca aripile de pomană și nu are curaj! Sunt două ființe într-una singura. Am cu mine și un ataș în care-mi zac