Amintiri

Poate n-am vorbit prea mult despre iubire și poate n-am s-o fac nicicând prea mult, pentru că eu sunt omul care nu mai știe, sau care n-a văzut-o în copilărie și n-a simțit-o în acel tumult. Copil fiind, m-am bucurat fără să vreau, când peste ochii plânși mi s-au prelins din picăturile de ploaie și nu am încercat să-nchid în mine neînțelesuri și războaie. Dar le-am găsit mult mai târziu și-am constatat că sunt în mine, din anii-n care mai puteam, să fac din orice vis o împlinire. Cum oare am putut sa storc din câte mi s-au întâmplat, motivul pentru a răzbi, puterea de a mai iubi?