Speranțe

Așteaptă-mă, iarnă, și pe mine, nu te grăbi să mă întreci! Să n-ai curaj să mă înfrunți și capul, să ți-l pleci! Căci, astăzi sunt mai sigură, mai fermă decât ieri când încercai să te opui... Nici nu te las să speri! Așteaptă-mă de ieri și nu-ți voi fi stăpân nicicând de azi vei asculta, să mă aștepți tăcând... Vreau să ajungem amândouă, nu tu-nainte și eu apoi, pământul știe să suporte doi ca noi Nu mai las timpul să stea-n loc Și eu incerc de ieri... Așteapta-mă, iarnă, și pe mine vreau să împart fericirea cu tine...