Fără titlu

Sufletul e o poartă, după care se ascund în serile pustii, amintirile când gândul răscolește prin ele, are nevoie de consimțământul porții și ea... parcă s-ar deschide, parcă nu dar e mai puternic gândul și-atunci, cu o putere magică, împinge poarta, smulgând-o din țâțâni și amintirile își pun capul în poala gândului...