Eu și El

Pe străzi, în noapte, hoinărește un gram din gândul meu. Amar își amintește de tot ce-a fost mai rău și tremură, trecându-și trupul lui prin corpul meu... Se-ntoarce răvășit! Parcă mai ieri speram atâtea și viața m-a-mpărțit în două: o parte-s eu, și-o parte gândul meu... Atât de diferite amândouă! Mă-ntreb acum, eu, fără gândul meu, unde-am greșit și ce s-a întâmplat, când gândul mi s-a separat? Să-ți spun acum de ce e complicat să pari un om și totuși să fii doi: pentru că Eu și El nu ne-nțelegem între noi... Eu vreau să trec pasiv prin tot ce mi se-ntâmplă și El, ca un tâmpit, mă-ncurcă Se rătăcește în trecut amestecând prezentul, trăgându-mă spre El, spurcatul!