Dușmanilor !

Lupt pân\' la capăt și vreau să vă arăt că zbor fără să mor precum Icar și n-am să vă permit să mă zidiți de vie în vreo spurcată temelie ! Dușmanilor, mi-ați suge sângele de ați putea și m-ați trânti pe jos ca pe-un gunoi, ați râde de durerea mea de v-aș lăsa... Mi-ați frânge gâtul într-o clipă, m-ați îngropa între gunoaie și mi-ați scuipa și pe mormânt de ați putea. Dar, cum vedeți, stau dreaptă ca un brad și chiar dacă mă-ndoi la orice vânt, am o coloană bună și un cap și nu mă las, nici gând! aug 2005