Sunt un univers într-un infinit de universuri
Și-n fața ta mă simt doar o fărâmă.
Vântul mă duce în locuri
unde nu încap părți.
Și rătăcesc zadarnic în pustie
Și mă lovesc zadarnic de ploi
Lasă-mă un ceas să-mi sprijin sufletul pe tine
Și ascultă-mi bătăile ce se revoltă-n mine!
Lasă-mă să-mi picure sângele mai aprig,
Ajută-mă să respir lângă tine!
Lasă-mă să-mi zvâcnească
Pe-afară sunt un monstru...
Înauntru,un biet fluturaș
ce-și mișca aripile de pomană
și nu are curaj!
Sunt două ființe într-una singura.
Am cu mine și un ataș
în care-mi zac
