AMAlexandru Mărchidan
Verificat@alexandru-marchidan
Pitești
„Arta este o formă de rugăciune (Andrei Tarkowski)”
Născut pe 28.01.1983 STUDII: • Absolvent al Colegiului Liceal „Zinca Golescu” Pitești 1997-2001. • Absolvent al Facultății de Istorie, Filosofie, Jurnalism – Universitatea Pitești, secția Filozofie (2001-2005). • Absolvent al Facultății de Filosofie din București, masterat, secția Studii Europene (2005-2007). • Titlul de Doctor - Facultatea de Științe Politice, Filosofie…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
clar: subiectul gramatical este Dumnezeu; despre El spune autorul (printre multe altele până acolo) că „singura chestie pe care o ştie şi o tot repetă la şcoala de duminică”. Deci Dumnezeu, ni se spune, „repetă la școala de duminică”...
Pe textul:
„Poligraful" de Ionuț Georgescu
0 suflu
Contextintenția de a pune la îndoială bunele gânduri ori sentimentele nobile ale cuiva. Acestea îl privesc pe autor. Pe mine mă interesează doar calitatea textelor.
Pe textul:
„reverberații planetare" de FLOARE PETROV
0 suflu
Contextface parte și modul acesta de a-L vedea pe Dumnezeu „doar” (cum citim aici) ca pe
„un poligraf vechi
rudimentar
reduce totul la valoarea de adevăr a unor propoziții din logica elementară
adevărat sau fals”.
Idee continuată de altele la fel de triste și de etichetări pe măsură:
„nu răspunde niciodată la „de ce?”
și mă oftic pentru că știu că poate
teandricul
pe persoană fizică”.
Trist și că, spune autorul, „singura chestie pe care o ştie şi o tot repetă la şcoala de duminică e ca toate iubirile sfârşesc prin a fi răstignite”, ca și când creștinismul s-ar fi oprit la răstignire. Așa, fără alt rost, fără Înviere.
Însă, e dreptul fiecăruia la o viziune (sau vizuină) proprie, nu? doar suntem ființe creatoare de universuri...
„un poligraf vechi
rudimentar
reduce totul la valoarea de adevăr a unor propoziții din logica elementară
adevărat sau fals”.
Idee continuată de altele la fel de triste și de etichetări pe măsură:
„nu răspunde niciodată la „de ce?”
și mă oftic pentru că știu că poate
teandricul
pe persoană fizică”.
Trist și că, spune autorul, „singura chestie pe care o ştie şi o tot repetă la şcoala de duminică e ca toate iubirile sfârşesc prin a fi răstignite”, ca și când creștinismul s-ar fi oprit la răstignire. Așa, fără alt rost, fără Înviere.
Însă, e dreptul fiecăruia la o viziune (sau vizuină) proprie, nu? doar suntem ființe creatoare de universuri...
Pe textul:
„Poligraful" de Ionuț Georgescu
0 suflu
Contextnu ai cum să nu remarci o nepotrivire: descriptivul (prea!) luminos din primele două strofe este continuat - în a treia strofă - de idei ce reprezintă probabil dorințele autoarei. De aceea, apropierea respectivă dă o notă ironică textului. Las la o parte faptul că utilizarea verbului „domină” a sărăcit lirismul unei realități oricum idealizate („fericirea solară vibrează”) și prezentate în straie literare cam... gândiriste, cu codrii care freamătă și altele asemenea.
„Iubirea produce minuni” - așa este, dar sună a reclamă la cât de des auzim formula.
Cele bune!
„Iubirea produce minuni” - așa este, dar sună a reclamă la cât de des auzim formula.
Cele bune!
Pe textul:
„reverberații planetare" de FLOARE PETROV
0 suflu
Contextiubirii / a celui iubit:
„tu unicul drum spre a prinde cuvântul
într-o plasă de fluturi”
Ar fi un micropoem reușit.
Seară frumoasă!
„tu unicul drum spre a prinde cuvântul
într-o plasă de fluturi”
Ar fi un micropoem reușit.
Seară frumoasă!
Pe textul:
„probabil că" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Context„Mă antrenez să nu am nicio rană.
Nu tot ce doare mă rănește.”
Este un poem ce surprinde interesant echilibristica umanității - și a fiecărei persoane în parte - între forță și fragilitate, cu ambivalența durerii: care ne slăbește sau ne fortifică ori chiar ne vindecă uneori de dureri mai mari.
La redactare a scăpat o greșeală: „v-a trebui” în loc de „va trebui”.
Cele bune!
Nu tot ce doare mă rănește.”
Este un poem ce surprinde interesant echilibristica umanității - și a fiecărei persoane în parte - între forță și fragilitate, cu ambivalența durerii: care ne slăbește sau ne fortifică ori chiar ne vindecă uneori de dureri mai mari.
La redactare a scăpat o greșeală: „v-a trebui” în loc de „va trebui”.
Cele bune!
Pe textul:
„Azi puteam să fiu mai trist" de Andrei Lucian
0 suflu
Contextai umbrit un bun poem cu atâtea date ce apar înaintea sa?
Acel bun poem, cu dureroase idei ce bat la ușa realității, este acesta:
"Mâine nici nu voi mai fi
orice poem îmi va dispărea
vine făurarul
ne modifică scrisul
ni-l înlocuiește
cu mâzgăliturile altora
o să apară fantomele unor clone
imaginare de-ale lor
doar clone cu clone poete
clovnii poeți vor mai putea conversa
pe rețelele de internet vândute dracului"
Nu trebuie nimic mai mult. Este un text ce spune destul, provoacă suficient cât un ac. Suficient să îți atragă atenția că este acolo și te rănește. Acel text - dacă e să apară - merită o stea.
Seară liniștită!
Acel bun poem, cu dureroase idei ce bat la ușa realității, este acesta:
"Mâine nici nu voi mai fi
orice poem îmi va dispărea
vine făurarul
ne modifică scrisul
ni-l înlocuiește
cu mâzgăliturile altora
o să apară fantomele unor clone
imaginare de-ale lor
doar clone cu clone poete
clovnii poeți vor mai putea conversa
pe rețelele de internet vândute dracului"
Nu trebuie nimic mai mult. Este un text ce spune destul, provoacă suficient cât un ac. Suficient să îți atragă atenția că este acolo și te rănește. Acel text - dacă e să apară - merită o stea.
Seară liniștită!
Pe textul:
„Iubito, mai putem rezista până-n zori" de Dragoș Vișan
0 suflu
Contextaceasta: a început bine. Chiar mă gândeam ce va urma după producerea furtunilor transcendentale, adică răscoliri serioase, nu glumă! Ei bine, au venit termenii care scot cititorul din terenul frumos pregătit: "șoapte tandre și baritonale" - prin asta am intrat din registrul filosofic în cel comic. Apoi, "agale", vin prea multe visuri/visări/reverii. Finalul este a la Minulescu, din nou un registru la distanță de o galaxie de începutul poeziei.
Cred că potențial există, însă trebuie lectură, lectură, cizelare și tot așa.
Încă ceva: ghilimelele încarcă inutil textul, distrag atenția. Se înțelege foarte bine ideea și fără ele.
Cele bune!
Cred că potențial există, însă trebuie lectură, lectură, cizelare și tot așa.
Încă ceva: ghilimelele încarcă inutil textul, distrag atenția. Se înțelege foarte bine ideea și fără ele.
Cele bune!
Pe textul:
„Deznodământ " de Amanda Spulber
0 suflu
Contextsatiric și nu doar atât, la care nu ai cum să nu râzi și să te întrebi totodată dacă nu cumva trăim deja la Secția Veseli cel puțin de vreo 3 ani.
Felicitări!
Felicitări!
Pe textul:
„Nebunul iubește regina cel mai mult " de Sorin Stoica
0 suflu
ContextAntonia, pentru luminarea micropoemului!
Îți doresc o zi frumoasă, sub ocrotirea Sfinților Împărați Constantin și Elena!
Îți doresc o zi frumoasă, sub ocrotirea Sfinților Împărați Constantin și Elena!
Pe textul:
„Printre tablouri și mori de apă" de Alexandru Mărchidan
0 suflu
Contextdintre poemele dumneavoastră și sunt în asentimentul celor care au acordat semnele de apreciere. Din păcate, acesta nu are strălucirea necesară, deși cuprinde câteva „capete de pod”:
„nu voi ști în ce altă poveste voi fugi
și cum ar fi să intri pe ușă și să nu mai pleci”
„poate nu voi cunoaște niciodată taina
dar mă voi cunoaște pe mine”
„chiar dacă nu pot uita că râsul tău
era cel mai frumos cântec al ploii”
Respectuos,
Alexandru
„nu voi ști în ce altă poveste voi fugi
și cum ar fi să intri pe ușă și să nu mai pleci”
„poate nu voi cunoaște niciodată taina
dar mă voi cunoaște pe mine”
„chiar dacă nu pot uita că râsul tău
era cel mai frumos cântec al ploii”
Respectuos,
Alexandru
Pe textul:
„poate nu voi cunoaște niciodată taina" de Nuta Craciun
0 suflu
Contextcare are cam tot ce-i trebuie: inedit, idee, sensibilitate și o străfulgerare în ultimul vers.
Tot așa!
Tot așa!
Pe textul:
„apoteoză" de Leonard Ancuta
0 suflu
Contextașa ni te prezinți (chiar și) aici, Leonard. Poemul a început frumos, avea și premisele bune ale unui titlu de basm. O scădere apare în faptul că perspectiva personală o transformi în stare factuală generală: „se spune că dumnezeu
se răzbună pe noi cînd ne răspunde la rugăciuni”.
Este arta un demers subiectiv, evident, dar forțările se observă. Ai fi putut zice „mi se pare că...” în loc de obiectivantul „se spune că...” și atunci nu mai era vorba despre un șiretlic.
Oricum, felicitări pentru imaginile frumoase din text!
se răzbună pe noi cînd ne răspunde la rugăciuni”.
Este arta un demers subiectiv, evident, dar forțările se observă. Ai fi putut zice „mi se pare că...” în loc de obiectivantul „se spune că...” și atunci nu mai era vorba despre un șiretlic.
Oricum, felicitări pentru imaginile frumoase din text!
Pe textul:
„prîslea cel voinic și iubita cu sînii de aur" de Leonard Ancuta
0 suflu
Contextcă ți-a plăcut poemul! Și îți mulțumesc frumos pentru cele scrise și pentru semnul de apreciere!
O zi liniștită!
O zi liniștită!
Pe textul:
„Printre tablouri și mori de apă" de Alexandru Mărchidan
0 suflu
ContextIlie, tot binele-ți doresc și ție! :)
Și o nouă săptămână rodnică!
Și o nouă săptămână rodnică!
Pe textul:
„Printre tablouri și mori de apă" de Alexandru Mărchidan
0 suflu
Contextși ideea că zborul lor în cădere nu le face păsări: dacă aș fi văzut altundeva așa ceva, fii sigur că nu aș fi rescris aici. Dar dacă cineva în lumea asta se mai gândește la ce ne gândim noi, asta numai Dumnezeu știe. Este foarte probabil să se fi gândit, chiar dacă nu a rămas scris (sau nu am dat de ea). În general cred că este valabilă vorba "Nimic nou sub soare".
Pe textul:
„Printre tablouri și mori de apă" de Alexandru Mărchidan
0 suflu
Contextsteluță, cred că ai dreptate referitor la supernove. Azi-noapte târziu, când am scris textul, gândul s-a dus și spre ele.
Îți mulțumesc mult pentru atenție, comentariu și observație!
O duminică însorită!
Îți mulțumesc mult pentru atenție, comentariu și observație!
O duminică însorită!
Pe textul:
„Printre tablouri și mori de apă" de Alexandru Mărchidan
0 suflu
Contextnu bem aceeași apă.
Cât despre durerea metafizică pe care zici că nu o pot înțelege :), așa e, cum zici tu... :)
Cât despre durerea metafizică pe care zici că nu o pot înțelege :), așa e, cum zici tu... :)
Pe textul:
„critica durerii pure" de Leonard Ancuta
0 suflu
ContextDa, titlul este într-adevăr inspirat. Dar strigarea durerii nu face din text unul reușit, mai ales că poezia este mai ales sugestie a stării, nu o numire obsedantă a ei. „Durere”, „durere”, „durere” și tot așa - e mai degrabă simptomul unei lipse de idei. Ca atare, textul sună foarte mult a lamentare, nu mă convinge că te doare. Iar când ni se luminează motivul durerii, lamentarea devine și mai puternică, pentru că nu ești „nefolositor” în sensul că ești o victimă inocentă dusă în Siberia, nu ești fără Dumnezeu (sau chiar fără „dumnezeu”) pentru că ți-ar fi fost interzisă adorarea Lui, ți-au dat niște răi foc la altar... Așadar, de ce se plânge poetul?? Mă doare, mă doare, mă doare pentru că îmi dau cu ciocanul peste degete. Ok... Îmi pare rău, să nu-ți mai dai!
Din păcate cam asta transmite textul tău, iar prea marea risipă de cuvinte nu reușește să îmbogățească mesajul.
Din păcate cam asta transmite textul tău, iar prea marea risipă de cuvinte nu reușește să îmbogățească mesajul.
Pe textul:
„critica durerii pure" de Leonard Ancuta
0 suflu
Context