Iubito, mai putem rezista până-n zori

(Elegia sfârșitului celui mai îngrozitor gerar — 2021), titlu inițial Mi-e sfâșiată inima ca o curea din vinilin dată prin mașinâ cu toate acestea iubito în orice noapte lungă de gerar cu restricții mari de "plimbat" putem institui alta ca la început de mai cireșar sau cuptor vom rezista uniți din amurgul cel dintâi până-n zori Tată ce era să mori în Tomis acum o lună ești după Covid-19 ca o stafie cu peste cinsprezece kilograme mai ușor abia ai reînceput să mergi c-un cadru prin apartament, mama în agonia sa prelungită te-a revăzut după o lună a intrat în extaz că n-ai dat ortul popii înaintea ei Versul ăla clasic versul ăla liber deloc nu mint iubito când sunt spuse-n mod sincer dintr-un glas numai în tine auzit de ventrilocul tău — sufletul meu Îmi plâng ochii debandada tuturor slăbiciunilor — sistemele democratice se rinocerizează urgent de la sceleratul Bill Gates Suntem goi ca tinerii abuzați întâia oară în viață de vampiri sechestrați într-un grup infracțional bine organizat Nu mai ieșim din zona gri vom mucegăi blocați vor să inventeze cătușe să ne tragă de suflete afară din noi însă trupurile să le dirijeze cum vor să le tot terfelească Mâine nici nu voi mai fi orice poem îmi va dispărea vine făurarul ne modifică scrisul ni-l înlocuiește cu mâzgăliturile altora o să apară fantomele unor clone imaginare de-ale lor doar clone cu clone poete clovnii poeți vor mai putea conversa pe rețelele de internet vândute dracului