Desenul lui Briseis

Odată am văzut un desen și acolo nu știu, era un... nu, nu mă credeai, nu-mi vine nici acum să-ți spun, fraieri suntem, nu acceptăm deloc altceva, evidența, ne vine lumea absenței în vis și-o gonim, ne vine ca un cântec absurd dezlegarea și-i zicem temniță iluzorică, minciună-n iad chiar dacă simțim până-n dinți și măduvă prin somn durerea manifestă, totală, viitor încă nemanifestat, inclus deja în prezent Odată am văzut un desen nu știu în ce țară scitică, mediteraneană, putea fi o țară dispărută, cu toate semnele șterse, o Troie să zicem, cetatea pe-atunci în vis rezista, mai era Briseis, se-apucase prizoniera pulii aheiene să facă portrete dușmanilor, nu râdeți de Briseis, să nu vi se-ntoarcă, ea, cetățean feminin al Troiei, devenită brusc sclavă, țiitoare, "iubita" nu, prea mult spus, ambiția lui Achilles, de a câștiga fericire, nu doar război, fantome, prestigiu al măcelului programat de zeii hard Și noi-voi am-ați atacat, și noi-voi încă mai camai-camai, ce să căutăm armat după troiene, în stepe europene tragice, neasiatice, aheiana Elena e și ea în visul meu încă troiană, femeia lui Paris, nu a lui Menelaos Ca să simtă mai abitir durerea măcelului Briseis s-a apucat din inconștiență din cort în cort să zugrăvească pe fiecare aheian stăpân potențial al său Pe Patrocle, dacă mai trăia, l-ar fi făcut, cu cinism câine Pe răpitorul Achilles, mutilatul sufletește, descătușat de ea din armura invincibilă lucrată de Hefaistos la porunca mamei Thetis l-a pictat nu în momentul cumplit al dezvirginării sale, ci l-a făcut c-un cap însângerat de mistreț, c-un călcâi prins în capcana zeiască-terestră — dublă săgeat⁵ă cu dinți de prindere, fixare în carne Pe Agamemnon l-a înfățișat ca pe însuși cerberul din adâncuri, știind că o va aștepta la cotitura destinului, să-l batjocorească în orgoliu pe marele său rival și războinic Achilles Pe Ulise l-a făcut mai urât decât demonii și Eriniile, l-a făcut cel mai imbecil dintre bărbații căsătoriți ai planetei — înșela ca o curvă penală o Troie întreagă ca să ajungă șapte ani în brațele lui Circe, primul ucenic de vrăjitoare celebrâ amantă Desenul eroului necunoscut al lui Briseis din tabăra aheiană de acum trei mii de ani este desenul celei mai mari lepădături umane ce putea să se nască vreodată și te las pe tine, iubitule, iubito să-l descoperi pe nemernicul pictat, care a avut-o și el pe Briseis, însetat de nouă ani după cea fugită ca legată la ochi c-o năframă zeiască Mă uit la acest desen în mozaic descoperit în Troia mea dobrogeană de la Arganum și mă văd pe mine însumi schimbat după experimentele europene din ultimii trei ani și cinci luni — sunt un escroc monumental venit ca un recuperator de suspine peste o cetate albă de la Istru s-o transform peste noapte în cranii și scrum