Poeziepamflet
Una singură, nu 66 de cărți, Ionuț Caragea!
Către poeții ce se cred mai mult decât poeți
2 min lectură·
Mediu
Mă doare-n fund
de orice uniune
scriitoricescă valahă,
de toate filialele pline de "talente"
în cea mai mare parte decrepite,
nu și de tonele copacilor
tăiați săptămânal
degeaba pentru cărți,
reeditări, antologii din poeme vechi, urâte
precum epavele, crucile sparte — rebuturi,
reviste literare, articole, recenzii,
studii critice, tratate, tabere,
istorii literare făcute după simpatii
dar și după mari antipatii între "confrați"
Concurs de diplome ale... recenzenților,
număr de volume, o droaie, pe bandă rulantă
și zece pe an, cam la aceeași editură,
întâlniri cu extratereștrii demolării
flerului și vigilenței la receptare
ale fiecărui simplu cititor,
când poetul valah o singură carte
ar fi dator să lase
în viața sa — nu aproape o sută,
să-l sărute otrăvitor
pricoliciul Zogru, Dracula
Fantoma oricărui mare dregător cărturar,
precum cea a
stolnicului Constantin Cantacuzino,
iese prin cetăți să numere
pe degete scheletice, pe falange
poeții încrezuți ce se târăsc pe străzi —
pentru o singură carte publicată la noi
altădată în Ev Mediu, sub turci,
pentru Biblia în limba noastră
la Valahia, ca-n Balcanii turciți se murea
Nicio uniune a scriitorilor din România,
nici o societate a unor literați
nu trebuia să se nască vreodată,
Ion Minulescu a dat-o-n bară foarte rău
cu ideea mefistofelică
a creării Societății Scriitorilor Români,
niciun volum de versuri
nu voia Eminescu să-i apară în librării,
nici în anticariat pe rafturi, din modestie,
prețul enorm pus pe valoarea scrisului său,
Titu Maiorescu i-a luat cele două cufere
și l-a rănit, cu "Poesii" alese de el
pentru Socec, de parcă postumele
lui Mihai Eminescu n-ar fi meritat
nicicând girul tiparului
Astăzi nu mai există
aproape deloc receptare, există
doar jocul 66 de cărți al lui Ionuț Caragea,
și-n el juveții berbanți se cred deja ași,
perechile rare apar și dispar, 20, 20 —
dama și riga, drama artistică și rama
ultimului geniu valah, vivat
versurile cu asonanțe în loc de rime,
atuurile unor poeți tineri se pierd degeaba,
incultura câștigă,
literatura română se stinge
după vâlvătăile mari nevăzute de
occidentalii atenți doar la creațiile lor
și la câțiva mari prozatori și poeți ruși
din zorii epocii moderne
și ai romantismului încoace
0141910
0
