Printre tablouri și mori de apă

fir de parabolă aici
nu știu sigur, dar căderea frunzelor, zborul păsărilor și faptul că frunzele nu sunt păsări, parcă e o figură de stil des întâlnită (dacă mă pui să aduc dovezi o să caut pe google:), am zis: nu știu sigur),
dar îmi place unde conduce ideea: “nici noi nu ne-am vindecat de răni aproape uitate”
aș căuta mai multa originalitate (reiterez- posibil să mă înșel și licența să îți aparțină), astfel încât să nu ratezi ideea. ba mai mult,
“deși atâtea supernove ne trimit de la-nceput semnale:” e nu doar lipsit de inspirație (mie îmi rupe tot elanul de consumator), dar este și caduc (cade din text, fără să fie împinsă), pentru că la final cântecul picăturilor de ploaie ne spune că:
“nu, încă nu sunteți trecuți prin sita cea deasă.
un copil rătăcit în pădure,
un copil rătăcit în pădure,
asta ești,”

aș elimina chestiunea cu suprnovele și aș păstra totul pe seama picăturilor de ploaie.

pe google
nu am găsit ceva asemănător; dacă e originală, atunci e superlativă:)

probabil creierul meu o fi visat ceva asemănător.

dacă scoți din text supernova și semnalele (sună și aiurea, nu doar că încurcă poemul, chiar dacă este pe temă, dar se și suprapune cu finalul) acord cu plăcere o steluța.
nu e șantaj!:)

steluță, cred că ai dreptate referitor la supernove. Azi-noapte târziu, când am scris textul, gândul s-a dus și spre ele.
Îți mulțumesc mult pentru atenție, comentariu și observație!
O duminică însorită!

și ideea că zborul lor în cădere nu le face păsări: dacă aș fi văzut altundeva așa ceva, fii sigur că nu aș fi rescris aici. Dar dacă cineva în lumea asta se mai gândește la ce ne gândim noi, asta numai Dumnezeu știe. Este foarte probabil să se fi gândit, chiar dacă nu a rămas scris (sau nu am dat de ea). În general cred că este valabilă vorba "Nimic nou sub soare".

Ilie, tot binele-ți doresc și ție! :)
Și o nouă săptămână rodnică!

că ți-a plăcut poemul! Și îți mulțumesc frumos pentru cele scrise și pentru semnul de apreciere!
O zi liniștită!