Inimi de lut și inimi de ceară
În drum spre spitalul județean, unde mergea de două săptămâni în vizită la bunicul său, Andrei a observat cum, pe cealaltă parte a străzii, o doamnă de o eleganță aparte s-a oprit puțin la marginea
AMAlexandru MărchidanRobi și sclavi
Robert nici nu s-a trezit bine și a început, ca de obicei, să se plângă – că e înnorat, că a întârziat coletul comandat, că n-a ieșit cafeaua cum dorea și multe altele pe care le înșira conștiincios
AMAlexandru MărchidanNobilii
– Spuneți-le să vină aici!, se adresă Ionuț chelnerului care întâmpina un grup de tineri pe care îi vedea intrând pentru prima dată în localul său. – Sănătate, băieți, bine ați venit! Așezați-vă
AMAlexandru MărchidanCanibalii
– Ce mai faci, măi, sfinte Petre? – Salut, Sorin! Tot cu glumele piperate la tine!? Nu te desparți o clipă de ele. – Hai, Petrule, că știi de glumă, nu te-oi fi supărat acum. – Nu m-am supărat, că
AMAlexandru MărchidanUn gând ciudat
– Salut, Iulian! – Salutare, Mihai! Cum o mai duci? – În general bine, cum mă știi. Doar că zilele astea m-au bântuit niște gânduri mai negre, probabil și după întâlnirea cu un coleg din liceu, un
AMAlexandru MărchidanJilțul fermecat
A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti, a fost o cetate mare numită Bucurstadt, așezată de Dumnezeu la încrucișarea drumurilor dintre Soare Apune și Soare Răsare. Și în cetatea
AMAlexandru Mărchidan