Alexandru Gheție

îmi place cum se desfășoată poemul ăsta, ca un film exact al stărilor de altădată. Finalul e mai puternic, mai sugestiv, să spun așa... De fapt de la:
\"ajungeam la birou obosită așteptând ziua de mâine
și pe tine acoperit de ea ca într-un palton
de fâș\" și până la final - nu aș schimba nimic, totul curge natural, firesc.
De fapt un singur grupaj nu m-a \"prins\", parcă mi se pare din alt text - cel de sub \"afară\". Dar pesemne că era necesar pentru a evidenția și acel exterior care, până la urmă, roade tot interiorul :)...
Îmi pare interesantă ideea continuării acestui poem, de fapt evidențierea acelor aspecte bucureștene. Voi citi cele ce urmează, cu plăcere...
- nu știu cum era înainte textul, dar mi-a sărit în ochi afirmația mădălinei, aceea cu copii care nu se tem de moarte. Și spun, oare?? Poate că nu le e frică de cuvântul \"moarte\", dar teama aceea de necunoscut e în fiecare din noi indiferent de vârstă. Și ce e moartea altceva decât un lan de necunoscut :)? În fine, spun că poate n-ar fi fost chiar greșit versul tău inițial. Mai trec,

alex

mulțumesc...

leo - am scos driblingul :), ai dreptate. Mă gândeam apoi la slalom, ceva de genul ăsta până am renunțat la idee... Și eu sunt curios să văd ce va mai fi. te mai aștept

mădălina - spațiile acelea nici eu nu știu cum au apărut. Am scris textul în alt fișier, am dat copy/paste și s-a ajuns aici :), iar eu nu am mai re-aranjat. Mulțumesc pentru atenționare. faină ciocolata aia amară :). Mai treci...

eugeniu - sper să nu fie doar vid pe aici :). Mulțumesc pentru vizită...

silvia - îmi era destul de greu să închei în același registru, mai lucrez aici, cine știe. Mulțumesc, mă bucur că n-a fost un... eșec :)

ottilia - mulțumesc. Filmul, alb-negru ori nu, trăiește în fiecare din noi. Și viața, da, și viața :)

alex

prin decembrie, cred...

:)

felicitări și mult succes îți doresc, anni...
sper să ajung și eu

alex

d-nă Angela - vă mulțumesc pentru cuvinte, interpretare, sugestii, steluță :)
Și da, aveți perfectă dreptate în legătură cu acele formulări \"știute\" :). Asta se ewxplică prin faptul că au intrat așa adânc în mine că mi-e tare greu să le uit. Dar cu siguranță că voi încerca. Aceste 2 texte, da și nu, au, cum bine ați sesizat ca motiv central oglinda, sau mai bine spus oglindirea, apoi mă iubesc sincer și, iată... narcis :). Mulțumesc,

alex

liviu, mulțumesc pentru semn, acum chiar nu știu cu ce aș putea schimba primul vers. Dar voi lua în considerare sugestia ta pentru viitoarele texte. Mulțumesc și te mai aștept,

alex

\"Am luat distanță, așa cum tu ai luat umbră, frunze putrede
în pumni și ai strigat în gol, ai umplut lacul pentru încă
o jumătate de viață, liber, atât de liber încât tinerețea te-ar
invidia și ți-ar coborî pe genunchi, să îi povestești\"
da, un dext deosebit mai ales prin tonul folosit, intimitatea, căldura... chiar dacă ființa ia distanță, chiar dacă iubirea cade spre amurg, chiar dacă cel de acolo ia umbră :), etc... E o asumare aici, o asumare care surprinde, atrage. Foarte bună imaginea distanței devenită cerc, cercuri care strâng. Mi-a plăcut...
cârcoteli :) - textul este încărcat cu simboluri, de aceea cred că este suficient chipul cailor, fără limba cailor din ultima strofă. Parcă bezna aceea vizibilă e cam forțată :), practic bezna este prin ea însăși, vizibilă. Dar astea sunt mici aspecte care nu au importanță și sper să nu deranjeze că am spus :). În fine, un text bun, rotund...

alex

mulțumesc...

silvia - am intrat și eu seara trecută pân\'la glezne în zăpada ultimului tău text, n-am mai apucat să scriu nimic pentru că m-am culcușit în iubirea de înger a lui rareș :). Uite, tu ai dreptate aici, chiar mi se părea că ultima strofă e din altă parte, nu de aici. O să lucrez și vom vedea. Te mai aștept

ottilia - spui tare bine \"liniște bolnăvicioasă\" :), așa e... Mulțumesc

ioan - faină interpretarea, nu mă gândisem. Cu toate astea constat că în tot mai multe texte apar extremele - in/out, femeie/nefemeie, cer/pământ și acum, mai nou :) liniște/tumult. Mulțumesc,

alex

Ai încadrat bine textul la... poezii de dragoste :). Practic, toți iubim femeia asta uimitor de frumoasă. Îmi place textul, e o simplitate care atrage, dincolo... o durere mare :). Mai trec,

alex

un text metaforă, un fel de risipire a ființei în univers, apoi o adâncire în sine... :). Am privit stafia ca pe un poet care îmbrățișează întunericul, se pierde prin el, cade, dar cu privirea mereu către o stea, unește cerul și pământul și devine univers, zbor, trecere :). Firește, un punct de vedere... Mai trec,

alex

\"fallingwater înseamnă linii și iarăși linii peste care
curge apă și toți ne credem înțeleși
într-un fel în care numai noi știm ce mai urmează
și după asta\" - foarte faină secvența asta, cătălina...
E un text interesant, idei bine conturate. N-am înțeles de ce frigul de la început și nu direct ... pașii mei nu sunt de-acord... :). Mai trec,

alex

foarte interesant finalul, chiar mă întrebam unde o să apară și strălucirea aici... și da, vine odată cu frigul, pentru că \" asta-i dă o lumină aparte\", nu-i așa?

alex

Silvia, nu mai schimba nimic :)
Mi se pare ok:
\"e un mod de a strânge informații.
de a survola.
zona dintre ochi ca teritoriu determinat.\" - atât ca accentuare, cât și ca imagine. Atrag versurile astea sparte, le-aș spune, punctele, mulțimea punctelor te îndeamnă la o re-citire, iar așa apar și sensurile. Se simte atmosfera asta care sufocă, practic, închide în spatele gratiilor (din această secundă) libertatea care nu, nici în tine nu se simte. :)
Și da, ai perfectă dreptate, unele nopți chiar nu au lună... ce să mai spun de lumină...

alex

Simplu, clar, firesc...
pentru mine e titlul perfect. Filmul porno romantic, fie el \"plicticos\" ori nu e o metaforă reușită. Dincolo de o tot mai acută depărtare de aerul de vineri seara, remarc tristețea din strigătul acela cuminte, surd - \"Nu vreau decît să fiu fericit\"...
pentru fericiri,

alex

recunosc, la prima citire nu mi-a plăcut :). Asta doar din vina mea, sigur...
Re-citind am aflat (zic eu) ce șade la marginea cuvintelor. Așteptarea asta pare cumva închisă într-un cerc mișcător ridicat sub inerție. De la plinul bătăii la ceea ce se ascunde dincolo de \"jumătatea unei cape\" și pînă la existența trecută sub tăcere sau piticul \"cu grăunțe-n loc de ochi și scame-n loc/de limbă\" textul curge natural, șerpuind asemeni unei pelerine :). E interesant efectul capei, e faină și adormirea asta ca miez al așteptării...
mai trec,

alex

\"drumul cuielor e lung\" sau \"pământul geme de tălpi/răstignite\" - sunt imagini cu care ai surprins... Le găsesc originale și încărcate de sensuri. Succes în căutările tale, ultimele poezii ți-au arătat drumul acela despre care vorbeai, vorbești.

alex

mulțumesc...

cristina - da, alt registru, aceeași tematică :)). te mai aștept, cristina, cu drag
silvia - multumesc pentru semn, e interesant ce spui. Mai vorbim, firește :)
dorin - \"nu\" este o poezie și o personală în același timp, nu cred că dacă aș încadra un text la o anumită categorie i-ar scădea/crește valoarea. Despre limbajul uzual - e tare bine că-i așa, pentru că nu concep decât o poezie care să sugereze niște stări prin cuvinte simple. Dar acele cuvinte simple mi le doresc încărcate de sensuri :). Înțeleg de ce nu-ți place. Dacă ai fi spus toate aste la oricare alt text, te-aș fi crezut :). Te mai aștept,
aurel sibiceanu - sunt convins că ați sesizat :), e mereu o plăcere să vă aflu aici, pe pagina mea

vă mai aștept, cu drag

alex

se caută noi și noi sensuri, imaginea se abstractizează ușor-ușor, cuvântul iată, își depășește granițele...
Interesting,

alex

vă mulțumesc...

ioan - onorat de semnul luminos și încântat de modul în care ai surprins așteptarea aceea. Cam asta ar fi tot ce rămâne după, nu-i așa? Între ființă și neființă, frumos spui...

mihaela - mulțumesc, și da :), eu o aștept...

raul - ești un cititor atent, mă bucur că ți-a plăcut și... te mai aștept

maria - ai dreptate, versurile pot fi și altfel grupate. Chiar dacă nu mă gândisem la asta, e un punct de plecare, un mod de a afla noi și noi sensuri. Ale cuvântului/cuvintelor... Mulțumesc, te mai aștept, cu drag

katy - știu că tu nu lași comm-uri de dragul lor :). faptul că ți-a plăcut textul nu mă poate decât bucura. Tare mult. Mulțumesc

daniela - mulțumesc pentru vizită, te mai aștept cu drag

anca - ești simpatică, ai săltat nota de la 11 la 12 :). Mă bucur că ți-a plăcut. mă mai gândesc la profunzimea aia grasă :). Și te mai aștept...

cu prietenie,
alex

uite un text acoperit de călcâiul toamnei...
E tare fain aici:
\"Din vis în vis te ating mai rar
îmi surâzi prin perdeaua de frunze
drumul își pierde conturul -
mâna ta nu mai schițează
sub nervuri\"
Aceeași delicatețe, aceeași sensibilitate, mihaela...

alex