dress poem

cred că fără referințele IT și fără \"croiala stelelor\", ar fi o poezie deosebită; mai exact, de la \"geamul se mișcă\"; din prima strofă aș păstra funia care crește din tine, imagine foarte puternică și inspirată.

un cititor,
Vasile Munteanu

E un poem sensibil.
Primele doua strofe controleaza bine directia impusa intregului.
Imi place atmosfera poemului si tonul usor detasat si vag melancolic.

Vasile, am tăiat ceva. croiala stelelor o fi fost din alt artdeco :). sper să fie mai bine așa. multumesc frumos.

Oana, multumesc de trecere. pentru ce ți s-a părut sensibil și închegat.
te mai astept.

(unele nopți nu au lună)

din mine crește o funie
până aproape de cerul stocat.

[îți și explic de ce am aruncat asta \"...de a survola.
zona dintre ochi ca teritoriu determinat\" pt că întărești inutil ideea din prima strofă, cu alți termeni: crescut spre cer - survolat, cer - zona dintre ochi, cer stocat - informații]

geamul se mișcă.

ți-e și frică să tresari
să gândești

sau să tai în imagini
libertatea din mine
singura realitate
sunt gratiile de la balconul vecin.

frigul care ascute senzația de usturime.
într-o regiune de frontieră
cu paltini nebuni cu
animale hidoase.

să irosim lumina.
să irosim apele întunericul
și tăcerea adâncă dintre noi.

[am aruncat enunțurile sentențioase și ceapa degerată care bruiază aiurea zona]

dress poem ca titlu n-are niciun sens, nici măcar declamativ.

Silvia, nu mai schimba nimic :)
Mi se pare ok:
\"e un mod de a strânge informații.
de a survola.
zona dintre ochi ca teritoriu determinat.\" - atât ca accentuare, cât și ca imagine. Atrag versurile astea sparte, le-aș spune, punctele, mulțimea punctelor te îndeamnă la o re-citire, iar așa apar și sensurile. Se simte atmosfera asta care sufocă, practic, închide în spatele gratiilor (din această secundă) libertatea care nu, nici în tine nu se simte. :)
Și da, ai perfectă dreptate, unele nopți chiar nu au lună... ce să mai spun de lumină...

alex

Gratii si iar gratii,ele exista.Sa ne facem ca nu le vedem,tot aia e.In fond...infinitul e si el marginit spre un interior explicat doar matematic.Matematica asta e ca Biblia,cu ea poti demonstra orice.

...atunci pot fi trecute
si exista scapare
.....
in final funia e scaparea
important
pe ce parte a poemului se afla

funia ce se ridică spre cer reprezintă libertatea (de-a binelea) . poezia nu are nici un rost dacă revine la starea inițială. începe cu iluzii materializate, dar puțin câte puțin totul devine destul de banal, mai ales ultimele 3 strofe care nu au nici un sens

să irosim lumina.
să irosim apele întunericul
și tăcerea adâncă dintre noi.

alice,
nu trebuie să arunci. îți poți permite să arunci ceva ce este al tău. al meu rămâne. poți decupa, tăia, scoate etc. să știi că sunt în stare să îndrept atunci când mi se arată unde greșesc. nu sunt de acord cu sentențiosul enunțului la mine, aici. pentru că textul e destul prelucrat și aerat. ceapa din colanți e o imagine care pe mine una mă fascinează. parcă nu a bruiat atunci când am văzut. oricum, e punctul tău de vedere. deci, nihil ira.


Alexandru,
nu mai schimb nimic pentru că nu mai găsesc ce. nopțile fără lună sufocă. multumesc.

Eugeniu, fără gratii, demonii ar lua-o razna. fără, nici măcar matematica n-ar putea face ceva. multumesc.

Anni, depinde cum fucționează termenul frontieră în accepțiunea ta. cu funia, da, ai dreptate. multumesc.

Mariana-Aurelia,
și eu sunt banală. de asta tot ce fac eu în capul meu cu mîinile me e banal.
nu era necesar să-ți irosești timpul așa cum irosesc eu lumina/întunericul.

n-am zis nicăieri că ai fi greșit.

nu te scorțoși aiurea doar pt că e textul la reco. dacă mai iei cu permisul
îmi permit să citesc așa cum văd. iar din punctul ăsta încolo îmi permit
să nu-mi mai pierd timpul aici.

Indiferent de ce spun unii sau alții, mie cel mai mult din acest poem mi-a plăcut fragmentul:
*singura realitate a acestei secunde
sunt gratiile de la balconul vecin.
ceapa degerată
îndesată în colanți maro.*

Pentru că cine trăiește la bloc știe că multă lume își agață în ciorap ceapa. Ceapa degerată, totuși cred că deranjează ochiului. Mă gândesc la ceva ieftin pe care nu dai nici o ceapă degerată :)

Ce nu îmi place la acest text este că mi se pare de la un capăt la altul trunchiat, tăiat fără milă din loc în loc, acolo unde există propoziții mult prea scurte sau expresii din două-trei cuvinte după care ai pus punct.
Mi se pare că se împiedică și suferă la capitolul cursivitate.



Dana

alice,
nu am multe texte la reco ca ma simt asa cum zici.
singura care se scortoseste esti tu și nu doar aici. treaba ta cu timpul tau.
că nu te-am tras eu de mînecă. la evaluări ai cea mai mare dreptate din lume.

și un fragment e ceva.
uite că alții înaintea ta ar fi vrut să mai trunchiez.
acuma, cine știe ce am de gând să fac?!
multumesc

silvia, mă bucură că ai decis să tai în propria-ți carne vie și să scuturi discursul de abțibilduri. simțeam că o să se întâmple, după florile acelea de gheață, unde ai ales să păstrezi brizbizuri.

însă încă nu mă împac cu acel stocat. introduce, de la bun început, o răceală care, de fapt, nu este specifică textului de față, deși ar putea părea astfel.

nu cred că aluzia la \"i.t.\" este nepotrivită contextului, în acest \"dress poem\". în fond, libertatea ne poate porni de la grilajele balconului și, probabil, azi nu se mai poate debarasa de informatizare (fie ea redusă și la tastatura la care tocmai apelăm în intervențiile noastre). aparent disipată în succedanee nu tocmai legate, poezia mi se pare o curgere lină dinspre visare către realitate. că până și funia către cer este limitativă: nu este un zbor, ea leagă, reduce aspirația la dependența de acea legătură.

mădălina, durere
mulțumesc pentru cum ai scris. da, am tăiat în carne vie și e cam dureros procedeul :) poate mai revin și la florile de gheață. mai târziu, când n-o să mai am atâta gheață în mine.

cristian,multumesc pentru opinie și bun venit în pagina mea.

Textul îmi pare lipsit de coeziune și de logica discursului. Sper ca aceste cuvinte sa nu supere autorul. Aceasta nu înseamna că trebuie să îi aducă modificări, după cum s-a mai sugerat. Poate că Silvia îl înțelege și îl simte mai bine ca noi.

Am observat că unele versuri se termină cu punct \".\", ceea ce înseamnă că acolo se termină un enunț (pentru că aici în mod sigur nu este folosit pentru abrevieri). Presupun că acesta (enunțul) ar trebui să înceapă cu majusculă .

Baftă mai departe!

catalin,
logica ta nu are nicio logica pentru mine. cu asta am spus cam tot. nu/mi place sa scriu cu majuscula. nici chiar atunci cand o cere ortografia.
desi, fii, sigur, stiu regula. asta nu inseamna ca nu gresesc uneori. pentru poezia mea asta nu are o prea mare importanta. e destul ca folosesc diacritice. deci, respect in mare masura regulamentul care este unul destul de neingradit. multumesc.

Silvia, am citit biografia ta afișată pe site și am aflat că activezi în domeniul militar. Cred așadar că ești sătulă de respectat regulamente. Totuși, sunt de părere că respectarea regulilor limbii române nu ar trebui să fie resimțită ca o corvoadă de către scriitori. Eu cred că aceste reguli nu constituie o opreliște în calea exprimării lor libere, ci ne ajută să fim mai bine înțeleși. Pe de altă parte consider că respectarea acestor reguli este o datorie de onoare pentru cei care scriu, dând astfel și un exemplu de bună practică celor care citesc.