București

first

îmi aduc aminte cum se făcea dimineață exact atunci când nu trebuia
perdelele parcă lăsau vântul să treacă prin ele cu toate că
aveam geamurile închise

clipeam frumos și îmi întindeam fiecare mădular al corpului
făceam o acrobație și
ieșeam din pijamale


spre ușă

îmi uitam umbrela așa că seara avea să plouă


afară

mă împingeam în oamenii de la metrou
aceleași persoane cu fețe identice îngropate în ziare gratuite
cu țâțe
tălpile mă dureau și nu aveam loc să citesc din cartea cea nouă
puțea a transpirație și din când în când mai simțeam
câte o mână pe fund


apoi

fugeam în tocurile mele de cinsprezece centrimetri prin noroiul de pe Șoseaua Pipera
ocoleam mașinile și îmi pierdeam flecurile pe calea ferată
aproape să mă calce trenul pe care
eu îl sfidam

ajungeam la birou obosită așteptând ziua de mâine
și pe tine acoperit de ea ca într-un palton
de fâș


astăzi

e ora 2
vreau să se răsufle timpul și să se facă târziu
să-mi pun sacoul cu umeri și geanta de adult
să treacă orele și să plec


cu toate că mi-e frică de moarte și nu vreau
să îmbătrânesc

în plus
ziua de mâine o să mă atingă pe sub aceleași pijamale reci și vântul
o să hohotească de partea cealaltă a geamului

devreme