Poezie
da
1 min lectură·
Mediu
eu sunt bărbatul liniște
mă așez cuminte cum apa între valuri
și aștept
am calitatea asta uluitoare
stau și stau și stau
așteptarea a luat forma oglinzii în care
mă privesc și tot ce fac e
să plonjez între mine și mine
tu n-ai cum să pricepi liniștea asta
degeaba te cheamă ile ileana elena
doar știi
sunt bărbatul liniște rod tăcere
mestec singurătate
cu limba rostogolesc dragostea noastră
până se face aluat lipici salivă
ai fi putut să mă iubești asemeni lacului
așa cum se culcă apa între țărmuri
da
sunt bărbatul liniște
tu n-ai cum să înțelegi oricum te-o chema
și mi-aș fi dorit să-mi fi fost fântână
să-ți intru adânc și să scot
altceva decât
clipocit poftă și apă
***
totu-i ok
de fapt și da-ul ăsta e tot un fel de nu
te-ai desfăcut atât de frumos, femeie
dar eu sunt bărbatul liniște în viața ta
nimic mai mult
0115024
0

până și erotismul are o liniște pe care ea nu o pricepe.
Alex, este un text... liniștit.
Ottilia Ardeleanu