fiecare îngroapă

toți îngropăm, păcat că nu îngropăm si semințe fertile. Se simte durerea a ceea ce unii a numi strigătul pământeanului descoprindu-și nepuțința creerii depline.
îmi plac aceste poeme ale tale scurte, respirând printre rânduri, meditații profunde.
cu plăcerea lecturii,
Cristina Cîrnicianu

se caută noi și noi sensuri, imaginea se abstractizează ușor-ușor, cuvântul iată, își depășește granițele...
Interesting,

alex

vă mulțumesc pentru popas și apropierea de text.

Cristina, mă bucur când versurile trimit la a medita asupra lucrurilor...

Alex, desigur că suntem în permanentă căutare. altminteri, nimic nu ar avea farmec.

Ottilia Ardeleanu

îmi place partea asta:

\"copilă
hrăneam păsările
când murea câte una săpam adânc
mărul lângă care
făcusem cimitirul\"

primele două versuri sunt construite mai putin direct si s-ar fi inteles mai bine daca ai fi facut titlul si subtitlul ca versuri de incaeput. iar dacă vrei să lași poezia în forma aceasta, abstractizată pe la margini aș vedea versul \"s-a uscat\" mai aproape (spațial) de versul \"iubirea scheletică sepultură\", fiindcă la el face referință. dar tu decizi. oricum mi-a plăcut ce am găsit aici.

inițial, titlul și subtitlul au fost versuri de început, după care, m-am răzgândit.
în ceea ce privește versul singu(la)r, va rămâne pe locul său. depinde cum se citește.
mă bucur că ți-a plăcut și îți mulțumesc pentru opinii și sugestii.

Ottilia