Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

ca vreascurile. rupte din vremuri

amintiri

1 min lectură·
Mediu
trosnesc genunchii
lemnele din vatră
își varsă focul
pe obraji
mici cristale de sare
strălucesc în colțuri
ochii roșii se zbat pe jăratec
o herghelie de flăcări
aleargă spre mine
mă trage curentul îndărăt
aud tropotul ușii
în țâțâni
fluierul vântului orfan
vălmășag de frunze
șerpuiește
prin curtea rece
nimeni
și mă dor
genunchii bunicului
căluții copilăriei
(31 oct. 2010)
023.434
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
60
Citire
1 min
Versuri
21
Actualizat

Cum sa citezi

Ottilia Ardeleanu. “ca vreascurile. rupte din vremuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/13959253/ca-vreascurile-rupte-din-vremuri

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@liviu-ioan-muresanLMLiviu-Ioan Muresan
genunchii proprii, cu durerile lor, marcînd anii, amintind genunchii bunicului ca amintire a copilăriei. E aici un limbaj molcom, stăpîn pe sine și transmisibil cititorului. Dacă ar fi să tai un cuvînt, cu greutate aș tăia\"mici\", pentru că e un poem fără nimic în plus.
LIM.
0
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
Mulțumesc, Liviu, pentru apropierea de text. aș lăsa acolo, totuși, acel \"mici\".

Ottilia Ardeleanu
0