Cea mai frumoasă

Ai redat simplu și firesc ireversibila \"trecere\". Podul, mediator între copilărie și bătrânețe, între viață și moarte, se frânge la îmbrățișarea morții.

Vali, mulțumesc pentru semn. Defapt poezia ar trebui să se numeasca La capătul podului.

De fapt

Cat de umana e moartea,oh,de-ar fi asa,am trece mai usor.

Eugeniu, mulțumesc pentru semnul lăsat. De ce n-ar fi moartea o iubită?

Au existat popoare in care cultul mortii era un pilon,daca nu chiar fundamentul religiei pe care o practicau.Dar moartea nu era iubita.Eminescu intr-o poezie compara moartea cu \"un inger cu parul blond si des\".Intr-o lume utopica,intr-o societate ideala,poetul vedea moartea ca fiind frumoasa.Monologul lui Hamlet revine in forta,patinam pe aceeasi dilema.Moartea nu poate fi...o iubita.Pentru simplul fapt ca nu poti avea o \"idila\" cu ea.Ti-as spune mai multe dar nu e nici timpul,nici locul potrivit.

Ai încadrat bine textul la... poezii de dragoste :). Practic, toți iubim femeia asta uimitor de frumoasă. Îmi place textul, e o simplitate care atrage, dincolo... o durere mare :). Mai trec,

alex

Eugeniu, poate ai dreptate: ea te îmbrățișează o singură dată.

Alex, așa-i că-i frumoasă in rochia ei albă, lungă?

Vă mulțumesc pentru trecere și vă mai aștept.

Victor