niciodată nu am scris o scrisoare de dragoste

* * * * îmi amintesc în școala generală un băiat care învăța dimineața/ eu după-amiaza/ și stătea în aceeași bancă cu mine/ ne vedeam doar când ne mutam/ el își lua ghiozdanul/ eu îl puneam în același loc/ asta ne unea foarte mult/ după un timp a început să-mi lase bilete sub bancă/ prinse într-o bară de metal/ nu mai știu ce-mi scria/ când se terminau orele lăsam și eu bilet/ biletul meu însă stătea singur peste noapte în clasa goală/ uneori foarte rece/ asta-i dădea o lumină aparte/ până a doua zi dimineața când el găsea biletul și-mi zâmbea/ ne-am scris așa ani de zile/ niciodată nu am vorbit/ nu l-am mai văzut de 20 de ani/ l-aș recunoaște și așa grizonat cu copiii de mână/ dar mama îmi spune că nu are copii iar că soția lui are același nume ca mine/ stau într-o casă la țară uneori foarte rece/ asta-i dă o lumină aparte/ spune ea/ când trece/ el zâmbește și mâinile-i îngheață * * * * sunt foarte bogată când te iubesc/ nici nu am nevoie să ies în curte/ să privesc cerul înstelat/ îmi iau o pagină A4 și desenez asteriscuri/ aici este curtea mea/ și cerul/ și tu/ nici măcar nu te sun/ îmi fac o colibă/ desenez doi copii/ un băiat și o fată/ un podeț pe sub care trece un râu/ de la un capăt al altuia al foii/ multe flori mici/ petale/ fruze/ afară este frig/ cu creionul fac o buclă/ și încă una/ scormonesc în foaia albă cu un bețigaș poate dau de tine/ focul iese din coș/ se vede din stradă/ semn că suntem acasă/ aș fi vrut să scriu ceva pentru tine/ ceva să te bucure când dai clik pe pagină/ să fie ca un cadou mic cu fundă roșie/ pe care-l desfaci bucuros și brusc să te dai doi pași în spate/ de frica iepurelui care a sărit și el la doi pași/ la fel de speriat/ nu știu ce să îți spun azi/ ceva așa complicat să-ți tremure oasele/ să te închizi repede la geacă de teamă să nu-ți iasă aripile pe la cusături de bucurie * * * *