Poezie
scrii din ce în ce mai prost, iubito
2 min lectură·
Mediu
îți pierzi vremea pescuind fericiri
nu spui nimic fumezi și dansezi
pielea ți s-a decolorat părul stă
supărat între frunțile noastre
*
ziua te ascunzi în fiecare scamă
de pe covor
te aspiri
te aduni
te înghesui în tine
*
ești o femeie fericită acum
sunt un bărbat echilibrat
ieri îmi citeai poezii de prévert
azi ascultăm rock românesc
îți simt zâmbetul intrându-mi
prin piele ca o perfuzie cu liniște
la naiba fată
mă deprimi
*
noaptea scrii pagini despre nimic
îmi fumezi țigările și asta mă doare
buzele nu ți se mai arcuiesc tandru
scoți fum și sânge
sânge și fum
puful de sub buza de jos nu mai
șoptește nu mai șoptește
*
ăsta-i un alt mod de a-ți spune
trezește-te dracului du-te la
piață ia bere alune cafea
taie-ți venele scoate-ți ochii
decojește zâmbetul rupe fericirea
sau scrie ceva despre noi despre
felul în care am ales să trăim
singuri unul în ochii celuilalt
*
nu vezi
amurgul ne-a luat pe nepregătite
ca într-un clește ne strânge
și iubirea
*
iubirea n-are nicio legătură cu poezia
*
e o liniște între noi, iubito
distanța s-a topit. din podea au
crescut porți bariere
tu ești (in)explicabil de goală
relaxarea se naște din tine
*
dar scrii din ce în ce mai prost
oi fi eu bărbosul care te duce la
școală soldatul care nu-ți înțelege
războiul dar
tu scrii prost și asta
e
tot
ce
contează
http://www.youtube.com/watch?v=wRxSKzTUaKA&feature=related
0108.239
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alexandru Gheție
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 239
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 60
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandru Gheție. “scrii din ce în ce mai prost, iubito.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-ghetie/poezie/13962659/scrii-din-ce-in-ce-mai-prost-iubitoComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
nu mă simt în stare sa fac un comentariu detaliat dar spun sincer ca mi-a placut poemul la nebunie , se pare ca mai am de mancat ceva poezie pana sa ajung intre cei din dreapta, mai am de maturat cateva trepte , de scarmanat cateva ganduri, pana sa capat stralucirea necesara de a ma aseza langa poeti ca tine si ca ceilalti de aici.
spor, pana usoara, muza fie cu tine
p.s. cred ca ai un harem de muze
spor, pana usoara, muza fie cu tine
p.s. cred ca ai un harem de muze
0
Alex, oare steluțele folosite atât de des nu strică un pic discursul? Mă tot întreb asta de când ai postat textul. E un poem fain, curge și se dezvoltă frumos și la gura de vărsare își arată puterea. Primul vers, în contextul întregului, mi se pare de memorat. Îmi mai place cum repeți anumite imagini și cum presimți efectul benefic pe care îl au aceste repetiții asupra discursului. Îmi plac asocierile, comparațiile, inedite și foarte sugestive. Îmi place melodia de la Zebre, ruptă din context și cum potențează contextul. Rămân la dilema cu steluțele și mă întreb dacă simplă tăiere a strofelor nu e suficientă pentru a sublinia anumite lucruri. Ca aici:
\"ca într-un clește ne strânge
și iubirea
*
iubirea n-are nicio legătură cu poezia
*
e o liniște între noi, iubito\"
raul
\"ca într-un clește ne strânge
și iubirea
*
iubirea n-are nicio legătură cu poezia
*
e o liniște între noi, iubito\"
raul
0
vă mulțumesc pentru semne, treceri, aprecieri, sfaturi...
dana - mă bucur mult că ați-a plăcut textul ăsta, mai ales că ai interpretat tare bine, ai ajun lejer până dincolo de versuri, cuvinte :). Plecasem de la fericire/imposibilitatea desăvârșirii acesteia într-un cuplu :). Povestea de aici are legătură povestea din textele trecute., când îți pierzi profunzimea, poezia și cauți firicele de fericire - dai de paralizie. nu suport \"așezarea\" într-o relație, practic uitarea și negarea acelor momente care au legat cânva. :) Au trecut anii, vezi tu, nu mai scriem, nu mai înjurăm ,nu mai, nu mai nu mai... A, și ai spus tare bine - sentimente contradictorii :). Eu sunt mereu la... extreme :). Muțam și... mai treci. acum fug și eu la simfonia ta :)
ionuț - hai că m-ai distrat cu amorul ghebos :). mă bucur că ți-a plăcut. cu muzele stau mereu prost :). dar le ofertez cum faci și tu - nu le spun nimic de shakespeare, voltaire, prevert. merge mai bine cu... hai că știi... :)
raul - mulțumesc pentru observație. și promit să mă gângesc cu steluțele alea. e clar că dacă te-au sâcâit ceva scârțâie. pe lângă multe altele. acum nu schimb, nu cred că ar fi corect, dar în altă parte, cu siguranță că voi ține cont de sugestia ta. Mă bucur că ai zăbovit și ți-a plăcut. că ți-au plăcut și zebrele :). mai treci...
larisa - mulțumesc, ți-am citit comm-ul. mai treci
dana - mă bucur mult că ați-a plăcut textul ăsta, mai ales că ai interpretat tare bine, ai ajun lejer până dincolo de versuri, cuvinte :). Plecasem de la fericire/imposibilitatea desăvârșirii acesteia într-un cuplu :). Povestea de aici are legătură povestea din textele trecute., când îți pierzi profunzimea, poezia și cauți firicele de fericire - dai de paralizie. nu suport \"așezarea\" într-o relație, practic uitarea și negarea acelor momente care au legat cânva. :) Au trecut anii, vezi tu, nu mai scriem, nu mai înjurăm ,nu mai, nu mai nu mai... A, și ai spus tare bine - sentimente contradictorii :). Eu sunt mereu la... extreme :). Muțam și... mai treci. acum fug și eu la simfonia ta :)
ionuț - hai că m-ai distrat cu amorul ghebos :). mă bucur că ți-a plăcut. cu muzele stau mereu prost :). dar le ofertez cum faci și tu - nu le spun nimic de shakespeare, voltaire, prevert. merge mai bine cu... hai că știi... :)
raul - mulțumesc pentru observație. și promit să mă gângesc cu steluțele alea. e clar că dacă te-au sâcâit ceva scârțâie. pe lângă multe altele. acum nu schimb, nu cred că ar fi corect, dar în altă parte, cu siguranță că voi ține cont de sugestia ta. Mă bucur că ai zăbovit și ți-a plăcut. că ți-au plăcut și zebrele :). mai treci...
larisa - mulțumesc, ți-am citit comm-ul. mai treci
0
Un poem bun!... născut, cred, din încercarea febrilă și spontană de a topi, într-o materie nouă, anostul cotidian cu freamătul inedit al ființei bântuite de poezie. Tulbură nereușita alchimistului, aliajul refuzând să se compună, părțile - viața, poezia - cristalizează separat, scoțându-se reciproc în evidență, de unde rezultă forța fiorului liric.
Ciudate unele comentarii, încercări de tălmăcire epică a liricului... Păcat că autorul se prinde în joc, dând impresia că nu știe despre faptul că, plecată în lume, opera are viața ei, indiferentă la opiniile \"post factum\", chiar dacă acestea vin din partea celui care a zămislit-o.
Ciudate unele comentarii, încercări de tălmăcire epică a liricului... Păcat că autorul se prinde în joc, dând impresia că nu știe despre faptul că, plecată în lume, opera are viața ei, indiferentă la opiniile \"post factum\", chiar dacă acestea vin din partea celui care a zămislit-o.
0
lucian, așa e.
ai perfectă dreptate :). nu obișnuiesc să explic, să spun despre. aici m-ai prins. si mai am un text-două. :) dar jocul de care spui e uneori atat de ispititor... mă bucur că ai rezonat și te mai aștept
evelyn - tocmai de copca fericirii mi-e teamă :). hai că-ți urmez sfatul. mai treci
ai perfectă dreptate :). nu obișnuiesc să explic, să spun despre. aici m-ai prins. si mai am un text-două. :) dar jocul de care spui e uneori atat de ispititor... mă bucur că ai rezonat și te mai aștept
evelyn - tocmai de copca fericirii mi-e teamă :). hai că-ți urmez sfatul. mai treci
0
s-ar putea sa fie zona in care sa-ti pierzi inspiratia. si-atunci, ce te faci, alex, dac-ai de ales intre poezie si ea? hmmm, grea dilema, n-est ce pas?
in fine, sa zic de text, mi-a placut maximal, nu ma simt in stare nici eu la ora asta sa elaborez prea mult un comment inchegat, dar uite ce m-a dat gata:
\'îți simt zâmbetul intrându-mi
prin piele ca o perfuzie cu liniște\'
asta e cea mai faina declaratie de dragoste ce-am auzit-o luna asta! na, c-am zis-o!
da\' mai zic si ca linistea aia, dupa mine (si-mi pare ca si ea are aceeasi problema, deci, si tu) s-ar putea sa fie nociva scrisului... si titlul mi-a placut!
congrats!
in fine, sa zic de text, mi-a placut maximal, nu ma simt in stare nici eu la ora asta sa elaborez prea mult un comment inchegat, dar uite ce m-a dat gata:
\'îți simt zâmbetul intrându-mi
prin piele ca o perfuzie cu liniște\'
asta e cea mai faina declaratie de dragoste ce-am auzit-o luna asta! na, c-am zis-o!
da\' mai zic si ca linistea aia, dupa mine (si-mi pare ca si ea are aceeasi problema, deci, si tu) s-ar putea sa fie nociva scrisului... si titlul mi-a placut!
congrats!
0
buna dimi, anca
mulțumesc pentru cuvinte. mă bucur că ai trecut, că ți-a plăcut
dar cel mai mult mă bucur că mai există păsări de noapte :)
te mai aștept, și mai scrie
cu prietenie,
alex
mulțumesc pentru cuvinte. mă bucur că ai trecut, că ți-a plăcut
dar cel mai mult mă bucur că mai există păsări de noapte :)
te mai aștept, și mai scrie
cu prietenie,
alex
0
Cred că poezia care mi-a plăcut cel mai mult de când te citesc. A avut efectul unei perechi de palme. Foarte....tare. Nu îmi vine nici un adjectiv mai...serios în minte. Un amestec de răzbunare, de dragoste, pasiune, reproș, toate ținute cuminte sub cheie până la un moment dat, iar după aceea scăpate de sub control. Un război al simțurilor si al simțirilor zvâcnind sub aparența normalității și-apoi țâșnind, de neoprit, în cotidian.
Seara bună!
Seara bună!
0
Te rog, când citești prima propoziție citește-o cu predicat cu tot...chiar dacă eu l-am uitat...Evident cre că ESTE poezia etc.
0

Iar tu ești un fel de rachetă lirică. Îți spui că trebuie să fiți normali, să treceți peste poezie și să redeveniți umani. Îți spui că iubirea nu are nici o legătură cu poezia. Îți spui că o poți trimite la cumpărături, o poți înjura că ți-a fumat țigările, te poți supăra că părul ei cum stă între voi doi ca o punte. Și totuși, nu poți să-i spui direct, ci doar prin...poezie.
*ăsta-i un alt mod de a-ți spune
trezește-te dracului du-te la
piață ia bere alune cafea
taie-ți venele scoate-ți ochii
decojește zâmbetul rupe fericirea
sau scrie ceva despre noi despre
felul în care am ales să trăim
singuri unul în ochii celuilalt*
Probabil că e o poezie cu sentimente contrarii. Spui că iubirea nu are legătură cu poezia, dar te văd deranjat de scrisul ei. De modul în care transmite ceva acolo(care nu are legătură cu voi, sic). Ce faci tu aici? O fi incertitudine, o fi cugetare filozofică? Orice și oricum ar fi, textul este foarte bun.
Este scris cu nerv, are acel ceva care te face să îl recitești, are acel altceva care te face să nu dai de scroll în jos pentru că te plictisesc primele verusuri. Se ține de tine ca un scaiete iubăreț. Dar tind să cred că e scris dintr-o răsuflare (așa pe *nemâncate*) și că este de la un cap la altul un fel de manifest aruncat pe hârtie (fișier word, etc) cu o dorință și o patimă fără margini.
Dana