Sofronie Lucian - Mihai

Condiția de Atelier... SUNT toate aceste lucruri din jurul Meu (cu M… chipurile eu sunt buricul!, cel puțin pentru mine… și, eventual, Camil… necondiționat vibratorul…), putința

Ce tristă nimereală… cutiE cu lucruri de-a valma țeavă de plastic destinația urme „sensibile” de suflet lepădarea pătrundere inițiala confuză dorință răspuns premeditat pe

Ne zvârcoleam sălbatic în picături și-n vânt, Pătrunși de anotimpul imensei catedrale, Zâmbind a veșnicire, redevenind pământ, Spre-a deștepta în muguri dorința de petale. Când a venit lumina

Tigroaica mea, te văd și-acum lungită, În junglă, sub bătrânul palmier, Pândindu-mă c-o undă de mister Și cu plăcerea de-a te ști dorită. Când așteptarea a-nceput să doară, Precum un arc tu

Aruncați de valuri, descompuși, pe mal, De când otrăvit-au mediul nostru pur, Emanăm fetide miasme în jur Și-am ajuns deliciul presei de scandal. Taberele țipă, grele-nvinuiri Se

Nebănuindu-te ascunsă,-n pândă, Eram pe val o calmă lunecare, Când mi-ai pătruns cu dinții-n mădulare Și m-ai sorbit în gura ta flămândă. De-atunci mă mistui cu corali și alge Și-n cochilii

Undeva, departe, peste-această apă, Ce-mi aține calea, neagră și vâscoasă, Tu îți țeși, din ierburi, vălul de mireasă, Pentru nunta noastră... când va fi să-nceapă... Voi sosi, pesemne, într-o

Când revin, uneori, mă simt obosit; În mugurii noi o lene m-apasă. Trăiesc în prezent, de mâine nu-mi pasă Și nu am nici un fel de chef de-nflorit. Așa mă petrec... prea sătul de a