acolo nu se ascultă old rock. nici nu se dansează

nimic nu-i întâmplător
acordul vecinătăți-i cu pământ, apă și cer
o jumătate de Infinit în și restul între


ca un ecou
dintr-un fulger de vară

\"
substanța osmozei sunt/nusunt

degeaba vibrează chitara lui jimmy page
corzile nu coboară prin pământ
sunt simple fire tăioase între alb și negru\"

Un poem cu atmosferă de ”old music”. Mult dor în acest poem. Și senzația inutilității, a lipsei vieții, muzicii, dansului.

Concentrat l-aș vedea așa:

nu știu unde s-a scurs viața bunicului meu
cât de adânc

între echilibru și dezechilibru
sub perfuzia ca o umbrelă de soare
nu se ascultă muzică
nici nu se dansează

tu nu schițezi niciun gest
degeaba te mângâi degeaba înfig degete lungi în adânc
doar perfuzia se mai avântă în
rotocoale
așa ca o umbrelă sub soare

Aici e esența poemului. Un poem sensibil despre un subiect deloc facil.

Am citit cu drag,
Mihaela

ascultând marlene dietrich, îți dai seama că între a fi/a nu fi, între echilibru și dezechilibru, \"nu se ascultă old fucking music
nici nu se dansează\".

derularea înapoi în timp se face pe o peliculă interioară puternic magnetizată.

Where have all the flowers gone?

frumos!

Ottilia Ardeleanu

Un poem plin de romantism, intoarcerea într-o lume situată ca o graniță între echilibru și dezechilibru, lumea dintre sau între, o temă care te-a fascinat de-a dreptul și ai expus-o în variante diverse și reușite în ultimele poeme. Mă opresc aici, nu înainte să reamarc faptul că deschizi o perspectivă prin care poezia este prezentă oricând și oriunde și de aceea lumea propusă de tine poate fi și este întotdeauna interesantă. Ioan.

va multumesc pentru semne...

Ioan-Mircea Popovici - ma bucur sa va gasesc aici, inseamna mult, multumesc...

mihaela - e interesanta varianta pe care o propui. se sustine... :). Voi mai lucra aici.

ottilia - muzica e unul dintre motivele centrale aici, ma bucur ca ai deschis si ai ascultat marlene :)

ioan - m-au bucurat mult cuvintele tale, ceea ce ai spus despre lumea pe care incerc s-o conturez mi-a ajuns la inima :).
va multumesc,

alex

ai în text imagini puternice ca aceste versuri
degeaba vibrează chitara lui jimmi page
corzile nu coboară prin pământ
sunt simple fire tăioase între alb și negru..

și un mod de a înveli ideile cu multă poezie, pentru care te invidiez.
mi-a plăcut combinația dintre muzica veche si viața bunicului.
cu plăcerea lecturii,
Daniela

< a simțit ceva când a scos apă
când și-a adăpat
groparul>>
Imi pare esenta textului si e suficient de clara, scurta si directa fara sa se lipseasca de o anumita rafinare lingvistica. Cel mai mult asta mi-a placut.
In rest, daca nu supar, as spune:
* dupa imaginea scotocirii si cea a lui \"rares\" (probabil copilul, simbolul naivitatii, curateniei, ludicului si al vivacitatii curioase sau amintirea melancolica a copilariei proprii) vine dificil de absorbit \"pironul\" si senzatia atribuita, se simte ca un soc, iar eu cred ca socurile sunt create voluntar doar cand se resimte o lipsa de incredere in forta proprie sau in forta mesajului, ceea ce nu trebuia sa fie cazul aici (zic eu...);
* \"substanta osmozei\" - imi pare o echipa destul de acida, accelerata stiintific, exagerare provenita din rational (o mica scapare a \"lirismului\", re-luarea controlului voluntar, ingrosarea); suficient era poate \"substanta sunt/nusunt\" sau \"osmoza sunt/nusunt\";
Poate nimic nu ma recomanda sa zic toate acestea, dar le-am scris in speranta ca esti o persoana care asculta si isi asuma doar ceea ce este al lui, nimic in plus, fara resentiment.

Mi-a placut.
O zi frumoasa!
Ofelia

Nu stiu de ce nu a aparut citatul:
\"fantanarul stia
a simtit ceva cand a scos apa
cand si-a adapat
groparul\" - aceasta zic eu e esenta textului.

va multumesc pentru semne...

daniela - si eu te invidiez de multe ori :). Multumesc pentru trecerea ta si ma bucur ca ti-a placut...

ofelia - ma bucura mult commu-ul tau, sinceritatea si evidentierea secventelor ce ti se par subrede. Voi tine cont, de fapt chiar voi renunta la \"substanta\", si da, ai dreptate, grupajul acela e substanta :) textului. Ma mai gandesc si la pironul acela. te mai astept aici cu drag,

alex