femeia-muzică

***
text, aplitudine, mesaj. poate mai lucrezi la constructie...

n.b.pe femeia-muzică ai iubit-o și tu cândva
te-ai îngropat în coastele ei trupul ți-a fost pian
ochii ți-au fost clape căprui pe care buricele
degetelor apăsau până la orbire

vă mulțumesc pentru semn. Încântat că a plăcut. Cu siguranță voi mai lucra la construcție. Vă aștept cu placere
numai bine,
alex

din confesiunea ta catre ile, reiese ca femeia-muzica, e de fapt o femeie comuna si nu una speciala, ma gandesc la: \"pe femeia-muzică ai iubit-o și tu cândva...\", daca e asa treci de la \"plangerea tembela\" la ... atac! :)
ponegreste-o, fa-i ceva, dar nu o astepta sa se intoarca \"plangand\", pare prea pueril, cred ca stii ce vreau sa spun...
in rest, numai de bine alex !
anana

Am zis bine că aceste poeme au aer mult mai nordic (de auroră boreală și noapte albă) decât franțuzesc. Îmi place acest poem și mai mult. Discursul cu toate adresările are un concret-abstract și o senzualitate a sa. Sper că nu se supără destinatara Ile, al cărei chip îmbină trăsăturile mai multor femei (din Argeș, București, Ardealul de Nord).

Vă mulțumesc...

anana, știu că așteptarea asta e puerilă, dar femeia-muzică nu e doar una :). ea vine/pleacă, e imaginea fidelă a unor ele ritmice, nu comune... Te aștept cu drag

dragoș, ai surprins bine faptul că femeia-muzică ”îmbină trăsăturile mai multor femei (din Argeș, București, Ardealul de Nord)” :). Vor mai fi, dragoș, încă 19 femei-..., și sper să nu plictisesc. Te aștept cu plăcere,
numai bine,
alex

E frumos cum spui că nu te iubește, știind că de fapt această femeie are multe voci devoratoare care te-ar putea înfășura în părul lor din corzi de chitară/vioară. Dar așa... tu aștepți puțin cîte puțin din ea, pînă se va îmblînzi, iar muzica o să devină acea plîngere de care vorbești în final. Eu mai multe știu nu despre latura feminină, ci despre muzic. Acesta nu are noduri marinărești, coardele lui pleznind la fiecare rostire a iubirii. Însă recunosc... femeia-muzică spintecă mai bine în măduva lemnului, de acolo de unde notele vor cădea pe cearșaf, pe trup... Fain.

cea de-a doua strofă cucerește. să fii instrument muzical în mâna unei femei care cântă și bine, face artă din degetele ei, nu este puțin lucru, nu?

Alex, este o armonie de suflet-muzică-iubire care parcă se aude vibrând dinspre clape de pian spre cititorul intrat ca-ntr-o filarmonică.

Ottilia Ardeleanu

iarina, frumos spus, intersanta abordare, ai ajuns tare departe in text, ai taiat versurile cu corzi de chitara - tu chiar ai una :)-... Între muzic si iubire însa eu nu văd niciun pas. Pentru că ele sunt un amalgam complex, nu pot trăi separat. Femeia-muzică, vei vedea, e o piesă dintr-un puzzle mai ciudățel. Te aștept mereu cu plăcere... mulțumesc

otilia, multumesc în special pentru constanța citirii, mă bucur că ți-a plăcut, că ai zărit aici \"o armonie de suflet-muzică-iubire\"... Te aștept cu plăcere :)

numai bine,
alex

tot ilie asta.......
femeia-muzica este genul acela de femeie rafinata, cu acorduri fine, plina de pasiune si tandrete, pe care si dv ati iubit-o vorba lui Petrut Parvescu.
acum,
p.s: am citit si femeia-bulgare si mi-a placut,
gabi

mi-s drage revenirile tale, bucuros ca ai simtit
numai bine,
alex