tăcerea - o coapsă de mulatră

Te citesc de mult, îmi place cum scrii.
Cred că ți-aș recunoaște un text nesemnat
amestecat printe altora.
Te definști din ce in ce mai bine
în contextul \"generației\".

În tinerețe am cunoscut un Gheție;
lucra la Institutul Nuclear, scria,
aveam lecturi comune...
Poate că ești fiul lui...

PrintRe ALE altora

Tăcerea, atît de frumos prezentată aici, este, deseori, foarte necesară. Îndeamnă la meditație, ajută la organizarea gîndurilor, ideilor, ne permite reîmprospătarea cerebrală.
Asocierile, comparațiile pe care le faci aici sînt deosebite, interesante.
Mi-a plăcut: „din deșert se scoală tăcerea pe etaje ca tortul miresei” fiindcă și imaginile sînt, pe cît de naturale, pe atît de evidente.
Numai bine,

Ottilia Ardeleanu

multumesc pentru semn, pentru vizita nocturna; si eu va citesc de ceva vreme; daca veti citi in continuare, sper sa nu dezamagesc.
numai bine,
alex

tie iti multumesc pentru vizita matinala, ma bucur ca ti-a placut si te mai astept.
numai bine,
alex

Îmi place fantezia asta care lasă trupul să fie, dă sens cojilor – acela de a măsura calea, fie și prin mozoliri ale sufletului. Cât despre alcătuire, aici n-aș modifica nimic.

alex,
văd un alt fel de scriitură. și place precum și structura solidă.
ești atent la detalii, lucru benefic.

aprecieri

multă stimă,
teodor dume,

va multumesc pentru semn si pentru ca ati patruns in lumea asta cu mozoliri de suflet... Va mai astept.
numai bine,
alex

ma bucur ca ati observat aici o alta scriitura si... place. va multumesc pentru vizitele constante. asta inseamna mult. tare mult.
numai bine,
alex

e intradevar o constructie inedita aici. ca o insiruire, un murmur, poemul e construit din fractiuni minuscule ce, de sine statatoare, sunt ele insele poeme delicate mici..:)
fermecator este modul in care aceste mici bijuterii se leaga in intreg..
poti apoi, daca insisti usor, tu, ca cititor, sa recompui imagini culegand de ici de colo sunete. se pot astfel naste pana si haiku-uri din astfel de cuvinte..
poemul tau de iubire ma obliga sa ies din spatiile reci in care haladuiesc de-o vreme,ca si cum, parca, n-as mai putea sa ies..
multumesc alexandru.

Linea

multumesc pentru semn, comentariu și pentru ce ați zărit/simțit dincolo de poem
numai bine,
alex

aceasta conturare a voluptatii tacerii are un specific care o face interesanta, dar ii lipseste ceva. ceva care exista in alte texte, dintre cate semnezi. dar daca e sa ne concentarm asupra faptului ca despre tacere scrii, se poate primi mai metafizic senzualitatea aceasta, si este mai bine asa. o sa te citesc mai departe.

multumesc pentru semn, sfat; ma bucur ca ai mai intrat pe pagina asta... ne citim mai departe.
numa bine,
alex