contopire

Un text bine-legat, cu metafore
la tot pasul.
As indrazni chiar sa spun ca este
o poezie de dragoste, cu un
final-sentinta:

``maine o sa ninga cu despartiri``

Inspiratie!

indraznesti bine, e o sentinta aici. multumesc pentru semn si... inspiratie.
numai bine,
alex

\"mâine o să ningă cu despărțiri \"

acesta e versul care trimite totul spre profan, cel putin asa vad. inversul era sublinierea ca o contopire sufleteasca duce si la unirea spiritelor astfel incat atunci cand cel masculin proiecteaza, ordoneaza informatii, cel femini executa ordonand sentimente, astfel ca asimilarea unuia de catre celalat e nu o transformarea ci o intrepatrundere live de-a luhul infinitului.

nu stiu daca sunt clara unde bat. am nevoie de urmatorul poem. citesc idei, dar nu prea simt ceea ce cere ideea.

imi place enorm imaginea aceasta:
\"codițele îți sunt demoni somnoroși\"

da, ai perfectă dreptate, dar ca să existe această contopire a spiritelor, această intrepătrundere întru infinit, spiritele trebuie să se elibereze de \"noaptea păgână și rece\" pentru a lăsa palma crudă să-i mângâie pielea fără a-și căuta drum, trebuie simțire aici și asta e tare, tare delicat... sărutul nu trebuie să paralizeze ființa, dânsul ar trebi să trezească, să ordone sentimente(lor). e mai degrabă o contopire alex-noapte, decât una a spiritelor unite. da, elia, așa ar trebui să fie și ai sesizat perfect ce doarme \"întors\" în gândul și inima celui care a scris...
cu drag,
alex