Poezie
sărut
1 min lectură·
Mediu
aici
zbor căprui de secunde
tu
fără aripi
un crin cu petale
țâșnite-n nisip
acolo
tăcerea mușcând coapsele
lunii
eu
într-un închis
ciupind vocala din dor
noi
în zbor fără aripi
plantând iubirea
012.781
0

insa tare ma tem ca sunt niste secrete grave si polenizarea iubirii include si mediul, aici lipseste. sunt in afara celor doua dimensiuni alte doua vechi, opuse.
deja mi-e teama de soarta personajelor. daca ea e blanda, sa zicem, polenizarea e o exagerare intr-o lipsa. apoi timpul omogenizeaza.
daca el e revoltat pe // nu stiu sa zicem minciuna, prostie// e o polenizare cu dispret exagerat agresor cu dispret victimei si toate se toarna tot peste biata ea.
nu stiu. nu vad cum o sa iasa alex 0, dar sarutul e deja o promisiune.
a scoate din defectele tale si calitati totale pe altoi de nivel al zilei...ceva de genul...cu mereu visul in fata ochilor, rezultatul scontat.