povești cu tine

e pefect, dar mi-am permis a ma juca putin:

dimineața înca mi-e frig

mă întrebi ceva și pleci
lași urme pe covor
raze pe așternut
o alee de parfum de
la baie în hol

mă gândesc că îngerii
miros a tine că se dau
cu tine pe blonde pene
sau că ești uleiul în
care-și topesc nemărginirea

dimineața mi-e inca frig

mă ascund la trenele somnului
ce ti-le retragi usor
să visez povești cu tine
alergând desculță pe
a fost odată ca niciodată
și aș avea atâtea de făcut
dar

ma ridic pe cer dimineața

am o intuitie vaga, cum ca nu-ti convine . in loc de comentariu sa las un hibrid.

am citit \"jocul\" tău cu plăcerea ochiului ce vrea să se descotorosească de pleoapă. adevărul e că am ezitat la versul final și apoi - soluția ta pe care am s-o folosesc. la fel voi proceda și cu \"încă\", e bine pus acolo și îi dă poeziei un ceva, i-aș spune ...suspans, greșesc, nu? dacă am încercat aici să construiesc o scară și să-mi port iubirea spre înalt, povestind-o, legând-o de aripile îngerilor, tu ai mai adăugat o scară printr-un singur vers.
cu drag,
alex