Alex Popp

Cu capul in poala ta. Am holbat ochii in lumina. Pana cand plansul a sters orice imagine a lumii. Din acest vis prima treapta a evadarii. Stiu ca te plictisesc grozav cu spiralele astea

Privesc în ochii tăi. Ochii tăi de câine blând. Încet, cu coada între picioare, noaptea s-a strecurat spre noi. S-a ridicat în două labe și se uită în ochii tăi. Printre pahare, lumina prietenă și-a

Știi că e primăvară? Hai cu mine! Într-un sat îngropat între pomi vom rătăci pe drumurile mame. Semințe. Ne vom înfige unul lângă altul. Teii ne vor ninge mormântul. Lămâița va tămâia. Casele

Rătăcesc prin oraș. Pași moi. Miros de tei. Se cerne vântul în frunze. Închid ochii. Luminile felinarelor sub pleoape, ca zorii. Săgeți de frig pe spate. Mă ghemuiesc în acest coșciug umblător. Ce

Am stat pe mal ca un bolovan pașnic privind. Vântul mi se juca în păr. Un zeu scutura în capul meu fărămiturile de pe fața de masă. Flori de tei. Soarele mă pupa în ceafă a moarte. Păsările cântau.

să nu lăsăm, iubito, să doarmă vinu-n cupe. nu îi e dat ca lângă cei vii să lenevească, nani făcând, pruncește, încet să gângurească. din leagănul de aur voios el se va rupe. nu căuta că-i

inimă nebună privește-o fiica hunilor cu ochi migdalați și a dacilor cu plete blonde să râdem împreună de patroana ta grecii ăștia sunt pasionali și în credință și în

te iubesc cum iubește albina floarea zboară în zumzet fericit ia nectarul și pe picioare polenul și fuga la stup te iubesc cum iubește floarea albina care îi ia polenul și îl duce pe

întinde mâna zice un glas apoi îndoaie-o din cot și vâră-o în piept smulge smulge pricina zârcolirii smulge pricina durerii pace

mi-ai cerut o poezie pentru tine. mbine. voi da șpagă muzei puțin din sufletul meu divin. altfel nu-mi vinde esență de versuri și făină de eresuri. tichia albă, șorțul, le-am pus frământ

semințe între dinți sparte se uită vita la televizor da mă înfund în fotoliu face unul pe epilepticul alții zic: e posedat cu ochii bleu robert powell îl trimite pe satan la

eu prefer visul scăldatul în lumină fac pluta pe spate și zâmbesc păduri tehnice femei idealizate numai surâs și din iarnă ghiontit pe negândite de muguri de florile care gâdilă nasul

I.Iubita mea, iubita mea, sopteam fara-ncetare. Usor bateam la usa ta cu gandul plin de-nfrigurare. Iubita mea, iubita mea, oare-auzeai a mea cantare ? Un foc in inima-mi ardea. Nu-l vedeai,

nu am curaj să te iubesc inima pantof scâlciat arde în tomberon aruncat aurolaci se-ncălzesc își freacă mâinile și se ciucesc eu tremur ca apucat nu am curaj să te iubesc inima pantof

sbang svastica sveti hop siflanta labiala etc. rasuna crangul poet de mieunatul unui gong shui chemarea data la barlogul matelor voluptuoasa oh haikukuurile flatulante pe-aici au

de ce poezie de ce artă de ce frumos

insolența atotștiinței tale mă face să surâd e o plăcere, o alinare chipul tău serios, pletele negre și privirea obosită când plâng și mi se-nconvoaie spatele pe care țin cerul iubito ifosele

de-acum s-a copt buboiul în această aventură pe care v-o povestesc în cuvinte meșteșugite pentru că mi-e frică sau mai știu eu ce să las adevărul să iasă aprins de sub pardesiu a venit

Acest amurg de magiun Intins pe painea campiei L-am halit de foame nebun Lovit de boala metafiziei Unde au fiert in ce cazan Cu ce lingura s-au mestecat Prunele care taran Smulsu-le-a tuicii

scânduri dalbe negeluite meșter tâmplar priceput nu sunt miroase bine coșciugul de brad proaspăt tăiat și cuiele ca brățări de stele la glezna nopții, dolofana închis în această coajă ca o

vlăjgani aduși de spate au trudit o iarnă-ntreagă cu lopețile var nestins pe morminte amărâte aruncat-au pe morminte de ciumați și vântul sufla prin oase rozând carnea fragedă cu varul

Un autobuz care duce unde n-ai fost in alta parte de care n-ai chef in alta parte si simti toata ameteala acestei lumi da mai e si soarele acum zambeste cu toti coltii zambesti si tu putin

eu știu iubito c-o să mă înhami, cununa mea de lauri, în chip de jug pe umeri. și cu toiagul verde, de iederă cuprins, vei desena pe spate-mi stihuri. dar, ce zic eu, cu muzele te pui, când

mișcarea dansatoarei de porțelan sub lumina laserelor tăiată ca o mână pe masa de disecție pielea scârțâie ca o ușă. și muzele astea moarte de bete atât de dulci dorm. unde voia mișcarea ta