sunt un ratat.
nu fac nimic util.
aștept. zâmbete.
aștept o ratată.
frumoasă.
să facem copii abstrași din lumea aceasta obsedată de materie.
știu, e scuza dintotdeauna.
societatea ignorantă și
în burta viermelui de fier
se scurge-ncet din becuri lapte
vreun felinar, albastru miel
la țâța lunii suge-n halte
în burta viermelui șontâc
e cald și bine ca în mamă
de fericire,
burtile de piatra le linge raul
lasand saliva curcubeie in burice
unde nu sunt eu raul cela care curge peste tine
nu timpul inveninat
ci aburul care-ti ravaseste porii fara sa stii
ce fac eu
cu cărbune o babă mi-a-nsemnat
fruntea să nu-mi fie de deochi
topit în apă nencepută
am băut izvorul semnelor
și de-atunci citesc
în păr de codane povestea spicelor
ramurile cu buboaie de
aerul se încrețește
ca părul roșu
al iubitei mele celte
un pensionar urcând
gâfâie ca un maratonist
înghite trepte în ritm
ochii înfundați în spatele lentilelor
privirea cerului
mirat că nu
te-ai privit vreodată
atârnat
în vânt cântă funia alene
legănând mortul
craca nucului geme
de apăsare
ca o piatră de moară macină
văzduhul de semne
și îndoieli
macină și din făină
se face
în ultima vreme n-am mai lăsat rima
să muște din curul meu mare
să modeleze ritmul sonete atletice
rondeluri sprintene
cu piciorușe rotunde de artemide blonde
ca un sicriu sunt ele
Legenda:
S.R. Soare roșu
A. Amaradaminda
B. BMT
E. Emilio
L. Lapislazuli
O. Omer
Decor. Pe caiețelul lui Omer, într-o cârciumă, tot mutându-se.
SR: Tulbure
O:Tulbure limba se
astăzi m-am examinat cu un ochi critic
și am văzut că nu am realizat nimic
din ambiția mea de homo universalis
grăsimea se lăfăie acolo unde visam mușchii discobolului
boli rod de acolo
unde aș
mie imi place mai mult bruneta,
femeia infirmiera a taietorului de lemne
care l-a ingrijit cu devotament terezian.
asta numai pentru ca sunt suferind.
pentru voi ceilalti
e mai buna
vana asta de foc divin care s-a scurs in mine
se intoarce incet inapoi
poate mai repede decat as vrea
acesta e un testament
nimic altceva
un testament pentru un mine de mai tarziu
de-oi fi eu
ce frumoasa e plecarea
trag in piept aerul libertatii
apusul asta nu sta sa fie frumos
ghearele mortii le-ntinde otelite
si in spate rasufla miazanoaptea
timp de luna si de urcare
ce va fi
cum
apus cu pasari calatoare si balauri roz
apus cu dylan si electroaparataj
cu turnul de parasutism
si copaci desfrunziti
cata melancolie cuprinde sufletul
picura fericirea miere
Nu sunt original.
Nici nu vreau, nici nu pot
sa fiu altfel decat sunt
si au fost altii.
In paradigma nu te simti singur.
Frati si surori
sufera acelasi cosmar,
viseaza aceleasi castele.
Nu,
Prieten drag, de tei dulce miros,
Rotundul vers poetul l-indrageste,
Precum barbatul femeia-si iubeste.
E viata-i, fior infipt pana la os,
Adanc vibrand in inima-i muncita,
Principiu-al
Sunt Narcis cel care pe sine se iubeste.
Muschii si tendoanele, cabluri de otel,
oasele, coloane pe care sprijin cerul.
In ochii verzi se scalda tainele universului,
de sub fruntea-mi
Prieten drag, suflet din sufletul meu,
Din raiu-acesta unde ne ducem, pribegi ?
Din sanul lui Apollo, necunoscuti sau regi,
Ne cheama glasul magic al unui groaznic zeu.
Cu truda numarat-am,
Parca e un facut ca nemuritoarea strofa a lui Serban Foarta:
Fie sa renasca numai cel ce har
are de-a renaste curatit prin jar
din cenusa-i proprie si din propriu-i scrum
astazi ca si maine,
Cand prin oras, cu buze-uscate,
te plimbi, si soarele-i pe cer -
un vagabond vanand mister -,
fantanile fiind secate,
afli curand ca pentru sete
nimic nu e mai bun, se pare, -
asta pe lang-o
Amantii tristi,
ca umbre verzi,
se tin de maini si se saruta
culcati pe valul de cucuta,
ce a crescut din inimi arse
peste mormanele de oase.
Amantii tristi
ca umbre verzi...
Sarmani
din Stalingrad până-n Tatra
oase
feciorii României
mama nu le-a plâns la căpătâi
popa a rostit o rugăciune-n grabă
un război în care nu am câștigat nimic
dar am pierdut
pe zi ce trece ma fac intelept
inteleg toamna si nu ma mai deprima
moartea e o icoana draga
moartea e o icoana fara taine
un fel de scurgere spre absolut
coloreaza in roz desprinderea
ca un
Ritmul este arma poetului.
Cu el desteleneste,
cu el ara,
cu el seamana.
Sa nu ne uitam de ritm acum !
Ritmul sapa,
ritmul implanta,
ritmul creste ideile.