în burta viermelui de fier...

mizerie si lehamite in trenuri. imi aduc aminte ruta Ploiesti-Targoviste, pe care am circulat des. la un moment dat personalul sau mai bine zis impersonalul de pe sine incepea sa se clatine si sa duduie. cine facea concurenta zgomotului rimat al rotilor pe sine? lautarii cu acordeoane tropainde, puradei topaind si fuste rotite pe culuar. mirosuri rascolite din pustiu.

doar ca in ultima strofa \"și tu, iubito, te-aș uita\", aici nu stiu. l-ai izolat pe \"si tu\" si ti-ai schimbat directia. lasa-ne un subiect psihologic macar, ca ne incurci rau mai apoi \"te-aș uita
departe chitul cum mă ține\". iar din asta iese fiecare cum poate.

dar nu e decat o parere. restul textului imi palce, e fortos.

\"de fericire, pântecele-uituc\" m-a facut sa ma opresc putin intr-o halta. Dar apoi am continuat sa citesc cu aceeasi placere.

A ce suna ? Ca suna foarte melodios, si nu de tacanitul rotilor de tren vorbesc.

Cine ma ajuta ? Sa fie Leonid Dimov ? Ion Barbu ?

Poate mai repari la vagonul 2 ?

Interesant...cind (sau chiar)ai fost in Rosiori? Mi-a placut prima strofa.

Magul
Mie imi plac si acordeoanele si puradeii. Si in tren era cald si bine si un tip amesteca fizica cuantica cu marile comploturi din teoria conspiratiei. O atmosfera de basm.
Nu stiu la ce te referi cu observatia. Eu pun semne de punctuatie facultativ.

Ghiocel
Este Anton. Versul la care te referi mai trebuie slefuit, e adevarat.

Anton.
Da. Si de acolo la Sfintesti. In ziua a douazeci si una din luna lui faurar, anul Domnului 2003.

Data viitoare cind mai ajungi in zona, anunta-ma si pe mine. Asta daca iti face placere, bineinteles.

te rog sa imi zice daca e corect cum citesc: chitul ma tine asa de departe incat am inceput a picura...


nu de punctuatie e vorba aici :)))

Domnule Anton, am vrut sa te anunt, dar nu am stiut cum si apoi era vinerea si era probabil ca tu te duceai la Bucuresti.

Magule, nu.
Versul doi e ca o paranteza. Versurile trei-patru definesc starea de pierdere in uter, in suc gastric, oricum pe undeva prin launtru unde e cald si bien si nu e nici macar copilarie, ci neant.

Cum le stii tu badie omere, a le spune asa bine!De-ar stii si altii lucrurile pe care le afli prin peregrinarile matale, esenta vietii ar fi un lucru banal, asa, tu esti singurul care stie!Si noi cei cativa care se impartasesc din lumina intelepciunii tale!