Poezie
iubita din camera bunicii
pentru kinga
1 min lectură·
Mediu
din camera cu miros de levănțică
îmi zîmbești calin
e o nepăsare drăgăstoasă în îmbrățișare
și limbile lungi ale ornicelor
ce colecție frumoasă
se întind spre tine
când întorci capul
ei și ce dacă
îmi pun mâinile unsuroase pe șoldurile tale
petele scriu pe rochie un moment
care nu se va mai duce
nici cu ariel
în cuvintele tale neutre și abstracte
crezi că poți învălui patima?
eu nu le înțeleg
și ca să aflu nu am decât o soluție
așa că nu te mai fandosi
așa că...
sigur nu o să plângi decât de fericire
0106.960
0

Mărturisesc că n-am înțeles nimic din poezie, probabil că e scrisă să înțeleagă numai kinga. Nu e o poezie bună, nu e nici măcar o poezie. Totuși, rămâne în urechi ceva ca o incantație calină, ceva ca un aer prăfuit, rămâne o imagine a unui moment maro de mobilă veche, rămâne un gest încremenit pentru totdeauna în timp (chiar dacă unsuros). Rămâne o melancolie, de-abia mascată de o poză de hotărâre \"bărbătească\". Rămâne un plâns interior, mocnit.
Salutare domnule Omer.