Poezie
iubita din camera bunicii
pentru kinga
1 min lectură·
Mediu
din camera cu miros de levănțică
îmi zîmbești calin
e o nepăsare drăgăstoasă în îmbrățișare
și limbile lungi ale ornicelor
ce colecție frumoasă
se întind spre tine
când întorci capul
ei și ce dacă
îmi pun mâinile unsuroase pe șoldurile tale
petele scriu pe rochie un moment
care nu se va mai duce
nici cu ariel
în cuvintele tale neutre și abstracte
crezi că poți învălui patima?
eu nu le înțeleg
și ca să aflu nu am decât o soluție
așa că nu te mai fandosi
așa că...
sigur nu o să plângi decât de fericire
0106.978
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alex Popp
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 96
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Alex Popp. “iubita din camera bunicii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alex-popp/poezie/49409/iubita-din-camera-buniciiComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SCDistincție acordată
Of! Pui la indoiala calitatile unui detergent, aduci prejudicii firmei producatoare!
Mi-a placut! Un poem-manifest! Faci din el un drapel si pornesti, in lupta de cucerire a inimilor, indata ce parasesti \"camera bunicii\"! Nu cred sa te opresti la o singura iubta: ai mainile deja \"unsuroase\", ceea ce-ti confera multa indrazneala si impetuozitate! Cinismul abia perceptibil, posibil, nu e altceva decat oscilatia propriei \"fandoseli\", umorul avand aici functia de a atenua existenta unei nesigurante iminente in afirmarea unei alteritati importante pentru tine. Nu este insa exclusa nici varianta increderii nelimitate in sine! (Ma adresez eroului liric, nu? Sper sa nu te superi!).
Consider ca e un poem care merita citit!
Mi-a placut! Un poem-manifest! Faci din el un drapel si pornesti, in lupta de cucerire a inimilor, indata ce parasesti \"camera bunicii\"! Nu cred sa te opresti la o singura iubta: ai mainile deja \"unsuroase\", ceea ce-ti confera multa indrazneala si impetuozitate! Cinismul abia perceptibil, posibil, nu e altceva decat oscilatia propriei \"fandoseli\", umorul avand aici functia de a atenua existenta unei nesigurante iminente in afirmarea unei alteritati importante pentru tine. Nu este insa exclusa nici varianta increderii nelimitate in sine! (Ma adresez eroului liric, nu? Sper sa nu te superi!).
Consider ca e un poem care merita citit!
0
AMDistincție acordată
Mie mi-a plăcut tocmai atmosfera de care amintește Hermann.
Poemul vine din vremuri în care arielul este cel mitologic, ceasurile arată amprenta unei lumi în care trecerea de la copilărie la adolescență lichefiază timpul:
și limbile lungi ale ornicelor
ce colecție frumoasă
se întind spre tine
când întorci capul
Finalul ar trebui cândva reinventat.
Welcome back, Omer!
Poemul vine din vremuri în care arielul este cel mitologic, ceasurile arată amprenta unei lumi în care trecerea de la copilărie la adolescență lichefiază timpul:
și limbile lungi ale ornicelor
ce colecție frumoasă
se întind spre tine
când întorci capul
Finalul ar trebui cândva reinventat.
Welcome back, Omer!
0
GNCred ca e si o neintelegere la mijloc :)
0
SOSunt de acord cu Silvia si cu Alina. Adicatelea, consider poemult tau ca fiind unul bun. Asta cu toate ca am citit si altele mai bune semnate de tine. Finalul insa mi se pare cam banal. Ai putea sa mai lucrezi la el.
Si daca imi dai voie sa imi amintesc si eu de o bunica:
Nepotii, seara-ti cer povesti,
C-au prins o smecherie noua:
De-abia asteapta s-atipesti,
Sa sune la 8989...
(Unei bunici din Romania)
Si daca imi dai voie sa imi amintesc si eu de o bunica:
Nepotii, seara-ti cer povesti,
C-au prins o smecherie noua:
De-abia asteapta s-atipesti,
Sa sune la 8989...
(Unei bunici din Romania)
0
SOPai, dintre cele postate mai recent mi-au placut America si Popp-Art, cu acel final bestial: \"Suntem enervant de tineri, iubito\". Cred ca si in poemul de fata ar merge un final \"shocking\". De altfel, sunt convins ca vei gasi un final mai tare.
0
Mărturisesc că n-am înțeles nimic din poezie, probabil că e scrisă să înțeleagă numai kinga. Nu e o poezie bună, nu e nici măcar o poezie. Totuși, rămâne în urechi ceva ca o incantație calină, ceva ca un aer prăfuit, rămâne o imagine a unui moment maro de mobilă veche, rămâne un gest încremenit pentru totdeauna în timp (chiar dacă unsuros). Rămâne o melancolie, de-abia mascată de o poză de hotărâre \"bărbătească\". Rămâne un plâns interior, mocnit.
Salutare domnule Omer.