O sfântă lene
E seară-acum și,-ngreunată pleoapă, Perdeaua s-a închis peste-a orașului lumină. Când dincolo neliniștea palpită plină, E bine-aici. Topită-n patul ca o apă, „Înc-o zi grea”, suspină ea
APAlex PoppPastel cu cer scund și cu iubită
Când cerul scund se-apleacă peste mine - Noiembrie-al reclamelor electorale Mustește de-amintiri, știi bine - Aș vrea să-nchin căldurii tale Un imn de dragoste suav ca frunzele Ce-n părul tău au
APAlex PoppSoție dormind
Părul ei pe pernă s-a-ntins Ca un braț de iarbă fierbinte. Fruntea - cer de vară aprins - Străluce pe chipul cuminte. Și ochii s-au pierdut în vise Sub pleoapele trandafirii. Cern buzele
APAlex PoppCăruța
Curge amurgul peste rumena câmpie. Oricare suflet se duce către casă. Strânge un tub o gârlă viorie, Închipuind o cale lunecoasă, Pe care urcă o iepșoară slabă, Trăgând cu greu căruța
APAlex PoppExod
Învelit în plăpumi albastre, cerul bolește. Un șir fără capăt de ciori se prelinge Pe-a soarelui față și el din dinți le sticlește. E ceasul șarpelui. Lumina pe-ncetul se stinge. Șiruri negre
APAlex PoppAutostrada
Cu flori de corcoduș ninge april, Prietenos, cu ele-un vânt se hârjonește. E vesel soarele ca un copil Ce, gângurind, măicuței îi zâmbește. Deodată-un singuratic călător, Pe drumul
APAlex PoppTimișoara
Ca de pe-un câine mort vântul cojește Bucăți de case vechi, fațade mucede. Și oameni galbeni se preling mutește. Sânge a curs odată, inimi repede, În burgu-acesta, au bătut strălucitoare.
APAlex PoppPaști în cartier
Chipuri de preoți tremură pe blocuri Și glasuri behăie în microfoane. Puștani cu fițe, babe cu baticuri, Bărbați cu morgă, țanțoșe cucoane, Pe malul verde-al lacului Titan, Cu mic cu mare,
APAlex PoppTuberculoșii
E gras pământul în câmpul Bărăganului, Și drumurile sunt mlaștini roditoare. Sortită-n cap de sat să stea, casa țiganului, Fără gard, sărmană-i ca o sperietoare, Ce priveghează, -n zdrențe,
APAlex PoppMuncitori ieșind din schimb
Bărbați și femei cu chipuri obosite S-au revărsat și-n acest apus de soare Cu raze galeșe. Pietre din trotuare, De dorul lor o zi întreagă mistuite. E ceasul când străzile învie, Când nici
APAlex PoppO fetiță se dă în leagăn
Pe jalea acestor ziduri răbdătoare, Pe mâhnirea acestor arguși blânzi, Pe rufele întinse-n soare, În cartier, muncitorești izbânzi. O! cum miroase-a vinete pârlite Care-n zacuscă au să
APAlex PoppBadigarzi cu ochelari de soare
Domnițele cu bucle proaspete, Doamnele suav mirosind a parfum, Câte muieri, atâtea scâncete, Dar ochelarii negrii-și văd de drum. Porțile sufletului stau închise. Stânci solitare cu o
APAlex PoppTurnulețe
De strajă Dâmboviței, pe cheiul desfrunzit Se-nalță - jumătate învăluită-n cețuri -, Amenințând copiii cu chipu-i spălăcit, O pușcărie mare cu creștetul în ceruri. Din măgura, borțoasă cu-n
APAlex PoppMinunile dimineții
Strânge din dinți, făr’mând semințele de floare, De pe trei sute optzeci și cinci, șoferul chelios: O mână-aruncă-n gură, cu coaja sclipitoare, O neagră boabă, cealaltă prefiră tacticos
APAlex PoppCupei mele
Umple-te, cupă, până la buză draga mea, viața mea, cu durerea de fiecare zi. Te voi sorbi așa cum știu, cu noduri în gât. Fie butoiul cât de mare, eu sunt setos, călit în cârciuma lumii
APAlex PoppGorgota
Trei ceasuri după prânz. Flori galbene, Păduri de fum și ceață, iarbă, iarbă - Caii s-o pască cu vântu-n coamă, pieptene. Reavănă pajiștea, țapii cu barbă Și, cu gura numai rămurele, caprele.
APAlex PoppZlătarii
O uliță din câmp cu praf și lângă garduri iarbă Și mai încolo cortul negru pe-un maidan. Bate-o găleată-un ghiuj cu barba albă, O albie încheie doi tineri din ciocan. Moș Tudor șade noaptea
APAlex PoppIarna la Nuc
Zăpadă proaspătă. Miros de rășină-nghețată - Pe valea aceasta exhalând pucioasă Se plămădește ambra ce va fi odată Pe sânii calzi purtată de-o crăiasă. Sună pădurea, topoare vesel toacă Și
APAlex PoppDimineața, cu ochii cârpiți
Cu ochii cârpiți, nici o femeie frumoasă La șase dimineața tramvaiul nu duce. Gospodine, sacoșe, tinere, pistrui. Lumina râioasă Pe chipuri cu noduri în gât albastră străluce. Așa se trezea
APAlex PoppBărăganul
Ceas de seară. După molima frigului fumigații. Ultimii coceni, un braț de lemne ude. Satul cască. Gura-i înghite întârziații. Un țigan, moș din timpuri crude - Din fructul lor proaspăt mușcau
APAlex PoppTrenul urzicilor
O noapte rece. Sacoșele ca niște râmători, Sătule, își veghează stăpânii care dorm Lungiți pe bănci de plastic în gară, -n Roșiori. Sunt pline de verdețuri, pe slăvitul Domn Ai crede că-l
APAlex Poppessa e cui un\' acua negra
etajul cinci în daurita mijlocime ei dacă ar fi fost casa haosului poate că nici eu nu mai eram sigur de nimic dar așa îmi place ca fiecare lucru să fie în căsuța lui chiar se vuoi vivere
APAlex Poppai grijă mormântul să-mi fie uitat
prietene o ultimă rugăminte ai grijă mormântul să-mi fie uitat de la priveghi fură-mi trupul și lasă-l pe câmp să se ducă în vânt și în ploaie lasă-l în liniște să plece-n pământ cât despre
APAlex Poppscribul
în noaptea caldă, cu aer apos m-am așezat turcește. în plină dezordine, pe mutește mi-am cântat cântecul duios. ghemuit în peștera ocrotitoare, am așternut pe hârtie seducătoare, dulce poezie
APAlex Popp