Poezie
Bărăganul
pastel
1 min lectură·
Mediu
Ceas de seară. După molima frigului fumigații.
Ultimii coceni, un braț de lemne ude.
Satul cască. Gura-i înghite întârziații.
Un țigan, moș din timpuri crude -
Din fructul lor proaspăt mușcau popoarele
În veacul de aur liniște și pace –,
La un colț de uliță, suge cu-ncetul soarele,
Pentru Stăpână, ceru-n cerneală preface.
Merg mai departe. Bărăganu-nsetează.
Mlădițele pâinii, ca niște copii rugători,
Îmi cer mie ploaie sau poate visează
Că Dumnezeu se-ntoarce cu pași muritori.
Înșirate pe haturi, doar cumpene de puțuri
Mai cântăresc dreptatea pe aceste câmpuri.
026218
0
\"Din fructul lor proaspăt mușcau popoarele
\"În veacul de aur liniște și pace –, \", sună bine, dar tratat în context rupe coerența. Versul final, deasemenea, este de o izbitoare discordanță cu restul poemului, de parcă ai obosit și l-ai pus acolo, să fie! În rest textul este foarte sugestiv, reavăn, aș risca să spun, gândindu-mă la Bărăganul cela. Am simțit, pulsându-mi în sânge, propria mea câmpie.